Angel with Horns | TERMINATA |

" L"

-Acum poti sa il vezi! Uita-te si spune-mi daca iti place!Stii , se asorteaza cu aripile ! 

-Stii ca nu le mai am , nu ? 

-Am vrut sa te calc putin pe nervi ! spune ea , zambind . 

Vocea lui Kat Von D a distrus linistea ce se lasase in camera plina cu schelete si lumanari . M-am ridicat incet de pe "masa mortii " cum imi placea sa ii spun si m-am dus in fata oglinzii imense.Diamantele de pe marginea ei imi atrageau atentia . Un "L" mic stralucea jucaus pe gatul meu . L-am atins si am oftat . 

-Tot nu imi vei spune ce este cu acel "L " de pe gatul tau , nu ? Ce simbolizeaza ? 

M-am intors si m-am uitat in ochii lui Kat . Se uita curioasa la mine , in timp ce incerca sa isi stranga ustensilele . 

-Nu , nu mai conteaza ce inseamna ! spun eu , luandu-mi haina de pe spatarul scaunului unde statea de putin timp si asezandu-mi gulerul pe gat . 

Kat nu se mai uita la mine , dar inca ii puteam citi curiozitatea de pe fata ei . 

-Multumesc pentru tatuaj ! Ne mai vedem , Kat ! 

Am imbratisat-o si am iesit din incapere . Ploua . Stropi mari de apa cadeau in parul meu , facandu-mi buclele sa devina obraznice si sa cada pe fata mea . Am inaintat prin ploaie , pana am ajuns la bar . Mi-am aranjat buclele si am intrat in bar , lasand usa sa se tranteasca in urma mea . Un miros puternic de lavanda mi-a inundat narile , facandu-ma sa tusesc . O silueta a aparut dintr-o camera alaturata , facandu-ma sa tresar . 

-Hei , Liam , te-am speriat ? 

Era Brad . 

-Hei . Ăăăă , nu , nu m-ai speriat . 

-Te-a cautat cineva , o fata . 

"O fata " ? Cuvintele astea au rasunat in capul meu , facandu-ma sa tresar . 

-Ce fata ? intreb eu , optimist . 

-O chema ... stai .. iti zic imediat .. ceva cu L . Apropo , frumos tatuaj ! 

Mi-am atins gatul in locul in care statea desenat litera "L " .

-Multumesc . Cum o chema pe fata ? 

-Lucie ! Gata , mi-am amintit.

Din nou . Nu putea fi ea . M-am uitat in jos . O lacrima mi-a curs din ochiul drept , dar am sters-o repede . 

-Esti bine ? ma intreaba Brad , punandu-mi mana pe umar . 

-Cred ca da . Ne vedem maine !

Am incercat sa zambesc si am iesit in fuga din bar . Ploaia m-a lovit cu putere in fata . Mi-am tras gulerul paltonului mai sus si am inceput sa merg prin ploaie . Dupa putin timp am ajuns acasa . Cheile stateau in buzunarul paltonului . Le-am scos si le-am bagat usor in usa . Am intrat in apartament . Pianul imens si alb statea in mijlocul sufrageriei . 

Deodata telefonul a inceput sa sune . L-am dus la ureche si am inceput sa ascult . 

"Buna Liam . Sunt eu , Anne . Ne putem vedea in seara asta ? " 

Am scapat telefonul din mana . M-am prabusit langa canapeaua din sufragerie . Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz . 

-De ce am lasat-o sa plece ? De ce nu am fugit dupa ea ? 

Anne inca vorbea in telefon . 

-Stii ca trebuie sa iti revii , nu , Liam ? incercam sa imi spun . 

Am luat telefonul .

-Sunt acasa . Vii ?

"Ajung in cinci minute ! "

Am inchis telefonul si m-am ridicat de langa canapea . Cred ca acum ea este cu un baiat care sa o merite . Gandul asta nu imi dadea pace . Ma plimbam prin camera asteptand-o pe Anne . 

Dupa cateva minute s-a auzit soneria . M-am dus sa deschid usa . 

-Buna Liam .