Asasinul meu!

Capitolul VII

-Perspectiva Ashiei-

Îmi deschid ochii timid și privesc trupul micuț al lui Rose ce era îmbrăcat cu o bluziță de-a mea ce îi venea până la genuchi dar arăta adorabil. Îi adoram acel păr blond si lung. Mă ridic încet din pat fără să o trezesc și ies din cameră. Cobor scările și intru în bucătărie. Pun apă la fiert, pregătesc două ceșcuțe și niște biscuit și mă așez la masă. Totl e pustiu, nici măcar Mia nu mai e. Abea aștept să mă mut! Să scap de toate amintirile, de părinți și să îl uit pe Jak! Nici nu am putut să dorm! Chear nu îmi vine să cred că Jak chear m-a înșelat, că a uitat de mine! Îmi e atât de dor de el, de vorbele lui, de atingerile lui! Poate dacă nu făcea ce a făcut acum eram bine mersi, dormind îmbrățișai! Dar nu... Trebuia să strice el totul și să mă distrugă! Poate...poate nu l-am iubit îndeajuns, poate nu i-am oferit ce își dorea! Așa e... Nu am aceptat să fiu a lui dar nu trebuia să o facă cu alta! Dacă mă iubea cu adevărat aștepta să fiu pregătită! Chear aveam de gând.... Chear aveam de gând să fiu a lui! Să fac dragoste cu el! Cât am fost răpită am jurat că dacă scap de acolo nu mă voi mai despărti de Jak, am jurat că am să fac dragoste cu el, am să fiu fericită alături de el, am să mă casătoresc cu el și să îmi fac o familie! Când am aflat că Mafia aceea fusese distrusă și poliștii i-au prins am crezut că totul va fi perfect dar se pare că m-am înșelat...

- Ashia... Ashia! Fierbe apa! Ashia ce ai! Țipă micuța Rose la mine.
Îmi scutur capul și mă ridic de pe scaun repede și iau apa de pe fos. Torn în cele două ceșcuțe și mă așez alături de Rose la masă.
- La ce te gândeai?
- La... La nimic! Mă bâlbâi eu.
- Te gândeai la el așa-i? Mă întreabă îndesându-și un biscuite în gură.
- Ce? Nu!.... Adică.... La draqu da! Nu pot să îmi iau gândul de la el! Oricât de mult m-a rănit nu pot să nu simt nimic pentru el! Spun lăsându-mi privirea în pământ.
Rose nu mai spune nimic și continuă să mănânce în liniște. Nici nu știu ce să fac! Să îl iert sau nu! Nu! Nu îl voi ierta așa ușor! Să sufere și el! Dar... Dacă nu mà iubește! Dacă vroia doar să mă aibe în pat! Putea pur și simplu să mă aibe dacă nu eram răpită. Gata cu asta acum! Trebuie să o duc pe Rose acasă la ea! Deja am amânat prea mult! Cred că abea așteaptă să își vadă părinții.
- Deci...ești gata? O întreb pe Rose.
Micuța își ridică privirea din pământ și mă privește nedumerită.
- Ești gata să mergi acasă?
- Normal! Tipă ea și îmi sare în brațe.
O prind de mână pe micuță și ieșim din casă după ce mă îmbrac, îmi iau telefonul și bani! Încui ușa și chem un taxi. Rose îmi spune adresa casei ei și pornim la drum.

După 30 de minute ajungem la o casă foarte frumoasă. Seamănà cu a mea. Intrăm în curtea plină cu trandafiri și ajungem în fața uși. Rose își freca mâinile emoționată și privea temătoare soneria.
- Emoți? Dacà vrei pot să sun eu! Îi spun micuței.
- Sunt bine.
Apasă cu teamă pe sonerie iar din casă se aud niște voci. Ușa se deschide și o femeie blondă, pitică, cu ochii albaștri ne întâmpină. Avea o față obosită, cearcàne si părul răvășit. Mă privește tristă iar când ochii îi cad pe micuă un zâmbet uriaș apare pe chipul femeii. Micuța Rose începe să plângă și îi sare femeii la gât.
- Rose! Dumnezeule, nu îmi vine să cred! Daneil! Daniel vino aici! Strigă femeia printre lacrimi.
Un bărbat în putere dar la fel de trist și cu cearcăne apare în pragul ușii. Fața i se luminează complet văzând chipul ficei lui și le îmbrățișează pe cele două. Privesc cu un zâmbet amar această îmbrățișare de familie si chear mi-aș fi dorit să am si eu o familie ca a lor.
"- Ashia... Bună! " Îmi aduc aminte de cuvintele mamei ce nu mă mai văzuse de ceva luni. Nici măcar nu m-au întrebat dacă sunt bine! Alung acest gând din minte si privesc din nou persoanele din fața mea.
- Oh...haideți înnăuntru! Spune bărbatul.
- Eu...eu ar trebui să plec acum. Spun simțindu-mă incomod.
- În niciun caz! Vino să bei ceva și să ne poveștești tot! Spune femeia și mă trage în casă.
Ne așezăm pe o canapea si femeia ne servește cu un pahar de limonadă.
- Doamne... Rose unde ai fost? Ce s-a întâmplat? Cine te-a răpit? Spune femeia luând-o în brațe pe micuță.
- Mami eu... Am fost ținută într-un beci! M-au bătut! Cu Ashia! Spune fetița plângând!
- Dumnezeule! Cine? Cine a făcut una ca asta? Întreabă nervos bàrbatul.
- Pâi... Alexander... Răspunde fetița privindu-si mama.
Cipul mamei se devastă brusc si privea în gol.
- Acest Alexander se pare că era șeful unei mafii! Rose mi-a povestit cum ajunsese aolo și vreau să vă întreb dacă știati acest lucru despre amantul dumneavoastră? O întreb politicos pe femeie.
Obrajii femeii se înrosi si îsi lăsase privirea în pămânit si murmură un Nu.
- Doamnă, nu vreau să và pun într-o ipostază incomodă sau să mă bag în viața dumneavostră dar credeți-mă! Familia e cel mai important lucru! Mai importantă decât o noapte cu un alt bărbat! Dar cel mai impprtant este ca această familie să rămână unită! Vă spun pe propria experiență că nu există durere mai mare decât cea pe care o simți atunci când părinții tăi nu sunt acolo pentru tine sau când nimeni nu te sprijină! Vă rog, pentru Rose nu lăsați ca această greșeală să vă distrugă familia! Vă iubiți și asta e tot ce contează! Spun spre femeia si bărbatul ce priveau în pământ.
- Ai dreptate Ashia! Am făcut o greșeală pe care nu o voi mai repeta! Voi lupta pentru familia mea! Nu pot permite ca cineva să îmi ia fica si bărbatul pe care îl iubesc! Spune femeia ridicânduse în picioare si privind spre bărbat.
- Nu voi lăsa ca un pămpălău să îmi ia fica sau soția! Nimeni nu se va mai atinge de voi! Vă iubesc enorm! Spune bărbatul ridicându-se și sărutându-și soția apoi luându-si fica în brațe.
- Și noi te iubim!
- Mulțumim Ashia! Fără tine acum familia asta ar fi fost despărțitã! Serios... Nu știm cum să îți mulțumim!
- Nici o problemă! Mă bucur să vă văd fericiți! Acum eu trebuie să plec! Trebuie să ajung acasă.
- Te conduc până la poartă! Intervine Rose și mă prinde de mână.
Mă conduce până la poartă și îmi spune.
- Mulumesc Ashia! Pentru tot! Mi-ai împăcat părinți! Te iubesc mult! Te rog spune-mi că ai să mă mai vizitezi! Te rog! Am nevoie de tine aproape! Spune micuța cu ochii înlăcrimați.
- Normal că am să te mai vizitez!
- Si ce vei face de acum?
- Nu știu... Am să mă mut singură! Mă voi înscrie la facultate! Am să uit de Jak! Nu vreau să mai sufăr din vina lui! Voi reuși să îl uit! Trebuie! Asta voi face! E singurul lucru pe care pot să-l fac!
- Nu Ashia! Singurul lucru pe care poți să-l faci este să îl ierți pe Jak! Tu îl iubești și el te iubește! Nu trebuie să suferi! Chear te iubește și sunt sigură că nu se termină aici! Va veni după tine și tu trebuie să-l ierți! Ascultă Ashia cât timp ai în viața asta profită de el si iubește! Nimic nu e mai valoros decât iubirea! Și iubirea pentru un Asasin! E dură dar e iubire! Te doare dar iubești! Ce mai contează cum si în ce fel! Doar iubește! Atât!

Hei! Sper să vă placă! Ce credeți că va face acum Ashia? Vom trăi și vom afla!😘😘😘