Asasinul meu!

VII

     Mă așez pe pieptul lui Jak și el mă ia în brațe. Mă simt atât de protejată lângă el.
   Eu:Ce s-a întâmplat cu tine?
  Jak:Știi vorba aia " Nu realizezi cât de import e un lucru până nu îl poerzi"?
   Eu:Nu.
   Jak:Nu mi-am dat seama cât de importantă ești pentru mine până nu era să te pierd!
   Aceste cuvinte îmi ajung în inimă și parcă ca un bandaj începe să refacă acea inimă zdrobită de cei care îi numeam pãrinți și prieteni.
     Eu:Și tu ești important în viața mea. Fără tine nu mi-aș fii dat seama niciodată că nimănui nu îi pasă de mine!
    Jak:Mie îmi pasă!
    Eu:Și mie mai mult de cât crezi!
    Jak:Am o întrebare...
    Eu:Ce!
    Jak:De ce plângeai de dimineață în somn!?
    Eu:Nu dormeam.
     Cuvintele mele l-au făcut să se ridice pentru am-i putea vedea fața.
   Jak:De ce plângeai?
   Eu: Din cauza ta! Plecai! Nu vroiam să rămân singură! M-am săturat de singurătate! Dar nu am vrut să aflii așa că m-am prefăcut că dorm.
    Jak:Of... Ashia nu vei fii niciodată singură!
     Vine lângă mine și mă ia în brațe. Mă simt atât de bine cu el. Parcă sint liberă. Îmi vindecă inima distrusă! Simt cum se reface extrem de greu dar se reface!
     Eu:Am nevoie de tine!
    Jak:Și eu. Iubirea și bunătatea ta îmi reface inima zdrobită....
    Eu:În mii de bucățele de cei pe care îi consideram o familie.
    Jak:Nu pot să cred că mă înțelegi perfect! În sfârșit cineva care știe prin ce trec. Și eu și tu, avem nevoie unul de altul să ne vindecăm inimile distruse. Doar noi ne putem vindeca reciproc! Doar noi știm prin ce trecem.
    Eu:Și nu e ușor să știi că propria familie te-a lăsat de izbeliște!
     Jak:Nu. Nu e ușor! Mă bucur cã te-am întâlnit!
    Eu:Ești mult mai important ca proprii părinți în acest moment!
     Apoi se așează înapoi pe pat. Îmi pare mult mai rău că nu îl pot face să zâmbească. I-ar prinde bine! Dar nu mă las până nu îi văd dinții!
    Mă ridic și mă urc pe el. Îmi pun mâinile pe de oparte și de alta a corpului lui.
    Eu:Zâmbește!
    El:Ce? ...
     Eu:Am spus să zâmbești!
    El:Și dacă nu vreau?
     Eu:Tot vei zâmbi!
    Încep să-l gâdil dar tot nu zâmbește. Mã trântește în pat și se urcă peste mine.
   El:De ce ai făcut asta? Acum vei suporta consecințele!
    Începe să mă gâdile și eu încep să râd ca disperata. Nu mă puteam oprii. Degetele lui îmi mângâia pueptul și șoldurile făcâdu-mă să râd nebunește.
    Eu:Gata!
    Dar degeaba! Nu se oprește.
   Eu:Gata! Nu mai pot!
    Se oprește și se dã jos de pe mine. Se pune înapoi la locul lui și eu mă pun în poziție turcească și încerc să găsesc ceva să îl vac să râdă.
    El:La ce te gândești!?
    Eu:La cum aș putea să te fac să zâmbești!
   El: Nu vei reuși în veci!
    Se ridică și vine lângă mine. Mă privește ca pe felul principal. Un plan diabolic îmi vine în minte. Nu are cum să nu zâmbească după asta.
    Eu:Serios?
     Îmi pun mâinile pe gâtul lui și mă apropii de el. Închide ochii și eu la fel. Ceva ciudat se întâmplă în năuntrul meu. Simțeam cum tot corpul meu tânjește după el. Nu mai rezistam așa că...
     Un zgomot ciudat apoi îl văd pe Simon intrând pe ușă. Firar! De ce acum? Chear nu mai putea aștepta câteva secunde? Îmi iau mâinile de pe el și se ridică.
    Simon: Scuze cã vă întrerup dar Jak vino să vorbim puțin despre tipi care au venit la voi.
    Jak coboară din pat și iese pe ușă dar înainte îmi aruncă o privire tristă. Am simțit cum inima mea se sparge din nou în zeci de bucățle ce cu greu vor fii refăcute. Cobor din pat și simțeam cum tremur. Corpul meu chear are nevoie de el. Dar mai mult are nevoie de sărutul lui. Mă duc în baie și îmi fac un duș lung ce mă scoate din transa ce eram. Ies din duș și îl văd pe Jak pe pat.
    Eu:Ce faci?
     Jak: Simon m-a chemat să să mă întrebe despre cei ce au intrat în casă. Nu ma-m putut concentra deloc la ce îmi spunea. M-a întrebat ce am și i-am zis că sunt foarte epuizat și mi-a zis că vorbim mâine. Vezi ce îmi faci? Nu mai sunt eu! Mă înebunești!
   Eu: Că pentru mine e ușor! Când ai plecat toată inima mea s-a spart la loc! Abea mai puteam sta în picioare! Tu vezi ce îmi faci? Am sã mor dacă mă lași! Nu am să pot trăii fără tine! Nu înțelegi! Ce se va întâmpla dacă tipi ăia nenorociți vin și te omoară ce fac fără tint?
    Spun si mă pun în pat lângă el. Îi iau mâna întra mea și îi simt mâna tremurând. Ce efect avem unul asupra celuilalt! Am avut dreptate că nu voi supraviețui dacă mă " lasă"
    El: Știu. Nici eu nu voi putea rezista fără tine, fără ochii tăi, fără tine! De asta trebuie să avem grijă! Dacă unuia dintre noi i se întâmplă ceva celelalt va suferii mai mult!
    Oftez și realizez că viața e mult mai grea decât am realizat. Nu e totul așa simplu.  Nimic nu e!
    Eu: Nu mai pot! Nu mai rezist! M-am săturat de lumea asta!
    El:Mai bine fugim!
   Eu:Hai! Merg oriunde cu tine!
   El:Nu contează unde! Să fim doar noi! Fără probleme și griji!
    Se ridicà în fund și observ că vorbește serios.
    Eu: În pustietate!
    El:Mãcar pentru câteva zile!
   Eu:O săptămână! Vorbește cu Simon și spunei că nu mai reziști și că ai probleme. Spunei că ai nevoie de câteva zile libere.
    El: E perfect! Mă duc să vorbesc cu el!
    Se ridică din pat și fuge pe ușă. Nu mă așteptam că sã vrea chear acum dar e bine și așa. Mã întind pe pat și privesc tavanul.
    După cam 15 minute Jak vine în cameră și sare pe mine.
   Jak:A acceptat! Plecăm mâine! La o cabană din munți! Fără nimeni și nimic!
   Eu:O să fie super! Aer curat și libertate!
  Jak: Abea aștept!
    Se dă jos de pe mine și se pune în pat. Mã pun pe pieptul lui și îi ascult inima cum bate cu putere. Nu pot s ăcred că această inim ăva bate doar dacă eu trăiesc. Nu vreau să sufere dar nu vreau nici eu să sufăr. Sper că unde vom merge să fie liniște și să îmi pot organiza mintea. Totul în capul meu e alandala. Ideei peste vise, drgoste peste tristețe, amintiri peste dorințe! Totul este un dezastru!.....

  

   Heiiii! Un capitol nou! Sper să vă placă!
     Mă bucur enorm că îmi citiți cartea și vă place! O să postez mai des și va mulțumesc pentru tot!
   😘😘😘