Asasinul meu!

XVI

- Ashia...tu esti? Mă întreabă privindu-mă atent.
- Da Jak, eu sunt! Ai uitat deja cum arăt! Spun încercând să mă ridic.
Mă ridic de jos cu lacrimi pe față, Jak vine și dă să mă ajute dar mă smucesc și mă dau un pas în spate.
- Nu mă atinge! Nu pot să cred că mai ai tupeu să mă atingi după tot ce ai făcut! Țip la el simțind lacrimile cum curg din ce în ce mai multe.
- Ashia... Tu nu înțelegi? Tot eu am tupeu după ce ai plecat? Spune el privindu-mă dur.
- Plecat? Dumnezeule, cred că glumești! Ești cel mai arogant om pe care l-am cunoscut! Am plecat! Eu? Te iubesc! Cum aș putea să plec? Dă să mă atingă dar mă feresc din nou. Nenorocitule! Am fost... Am fost răpită!
- Ce? Tipă el uimit.
- Weld? Îți spune ceva? Nici nu ți-a pàsat! Nici nu te-ai gândit la mine! La cât am suferit! Uità-te cum arăt! Nemernicule am crezut că te-au prins! Am crezut că te-au omorât! Privește cum arăt! Am ajuns așa pentru tine dobitocule! Nu îti imaginezi cât am suferit pentru tine! Nici nu îti imaginezi cât am suferit toată săptămâna asta! Nu îti imaginezi cât mi-as fi dorit ca în locul poliistilor ce m-au salvat să fi tu! Tu să fi luptat pentru mine nu niste necunoscuti! La draqu, niste necunoscuti îi interesează mai mult de mine decât pe tine!Îmi pare atât de rău că te iubesc! Îmi pare atât de rău că nu pot să nu simt nimic pentru tine! Nici nu te-ai gândit la mine! La cât sufăr! Tip la el cât mă țin plămâni. Chear nu mai puteam. Mă durea enorm si simteam că totul s-a distrus.
- Ashia, nu vorbi asa! Normal că m-am gândit la tine doar că...
- Am auzit bine? Te-ai gândit la mine? Serios Jak, când... Când te-ai gândit la mine? Când erai în blonda aia si gemeai Jak? Atunci? Țip ca o nebună.
- Ashia.... Nu am stiut că ai fost răpită de acea mafie! E numai vina mea! Am crezut că ai plecat... Spune trist punându-și mâinile în cap.
- Nu! Nu e vina ta! Nu te învinovăti! Îi spun si își întoarce capul cu un zâmbet în colul gurii crezând că îl sprijin. E vina mea Jak! Vina mea că m-am băgat în asta! Vina mea că m-am îndrăgostit de tine! Vina mea că nu te pot scoate din cap! Vina mea că te-am lăsat să mă distrugi... Dar nu voi mai repeta greșeala asta! S-a terminat Jak! Îi spun dând să plec dar mă prinde de mână.
- Ashia... Nu poti face asta! Nu-mi poți face asta! La draqu Ashia, nu ne fă asta! Țipă frustrat.
- Îmi pare rău Jak. Mă doare enorm să o spun dar nu mai există NOI! Există doar TU si EU! Doi oameni ce nu au nimic în comun decât un trecut cu final trist! Spun trăgându-mi mâna si intrând în bucătărie.
Micuța Rose stătea pe un scaun si mă astepta. Mă vede si se ridică, vine lângă mine și mă ia în brate apoi se îndreaptă spre iesire. Mă îndrept spre ea dar usa din spatele meu se deschid si pe ea apare un Jak trist si distrus, de data asta îmbrăcat.
- Ashia! Opreștete! Nu face asta! Vei regreta Ashia! Te rog! Te rog nu pleca! Îmi spune privindu-mà în ochii.
- Nu Jak! Tub vei regreta! Tu m-ai distrus! Tu te-ai culcat cu alta! Ție nu ți-a păsat de mine! Eu am luptat pentru tine, eu chear te-am iubit Jak! Simțeam cum lacrimile curg pe obrajii meu sioaie si nu le puteam oprii.
- Nu Ashia, nu m-ai iubit! Mă iubești... Mă iubesti și eu te iubesc! Îți jur că eu...eu am crezut că ai plecat! Spune cu o sclipire în ochi... Lacrimi. O lacrimă se scurge pe chipul lui și cade pe podea.
- Da Jak te iubesc! Te iubesc enorm dar nu pot uita ce mi-ai făcut! M-ai distrus! Ai fost si ve rămâne doar un asasin! Un asasin ce nu m-ia distrus trupul, ci inima! Inima mea a fost omorâtă de tine, un asasin cu o privire ucigătoare și o inimă de gheață! Asa ai fost și chear am crezut că te-ai schimbat! Dar m-am înșelat! Te urăsc...
- Mă doare Ashia! Nu fă asta! Te rog! Spune prinzându-mi mâinile dar mă smucesc.
- Te doare? Si pe mine! Însă mai mult m-a durut când am văzut blonda aia ce stătea deasupra ta și îți provoca plăcere! Dar cel mai tare mă doare că aș fi vrut să fiu eu! Eu să îti provoc acea plăcere! Dar astea vor rămâni doar sentimente ascunse adânc în sufletul meu. Spun îndreptându-mă spre ușă.
- Ashia....
- Adio Jak! Sper ca blonda să te facă fericit! Să îți ofere iubirea pe care crezi că eu nu ți-am oferit-o! Să ai o viață bună Jak! Spun plângând și asteptând ca Rose să iasă pe usă.
- Nu s-a terminat Ashia! Te iubesc și nu voi renunța așa ușor la tine! Nu pot trăi fără tine! Voi veni și am să-ți dovedesc că te iubesc! Spune în timp ce ies pe ușă.

O iau pe Rose în brațe și ies din hotel. Merg într-un parc din apropiere și mă așez pe o bancă dând drumul lacrimilor ce nu mai puteau fii stăpânite.
- Nu îl înțeleg! Si-o trage cu aia și apoi spune că mă iubeste! Ce vrea să facă nebunul? Pentru ce să vină după mine? Întreb privind în gol.
- Nu știu ce să zic Ashia... Poate că a gresit! Poate că are dreptate! Dacă char a crezut că l-ai părăsit? Nu știu... Îmi spune micuța Rose.
- L-am părăsit? De ce nu m-a căutat? De ce nu a anuntat politia? ..... Oh.... Scuze micuțo că țip la tine... Tu nu ai nici o vină! Scuze că a trebuit să vezi scena obscenă de mai devreme! E numai vina mea! Cum am putut să las un copil de 8 ani să vadă așa ceva? Sunt o persoană oribilă!
Îmi pun capul în mâini si oftez. Simt două brate micuțe ce îmi înconjoară gâtl.
- E în regulă Ashia! Și să ști că am 10 ani! Spune ea serioasă.
Chicotesc, îmi sterg lacrimile si mă ridic de pe bancă.
- Mergem acasă la mine să facem o baie, să mâncăm ceva si chear să ne odihnim apoi vom merge la părinții tăi! Bine? O întreb prinzând-o de mână și chemând un taxi.
- E perfect.

Ajungem în scurt timp la casa în care am locuit atâta timp și intrăm. Totul era la fel! Doar că niște voci îmi atrag atenția. Intru în bucătărie cu micuța Rose și rămân blocată.
- Mamă? Tată? Spun uimită.
- Ashia... Bună! Spune mama punând cafea în cești.
Bună? Serios Bună? Doar atât? Acum înțeleg că nu contez nimic pentru ei. Nici măcar nu se prefac că sunt îngrijorați.
- Unde ai dispărut? Și cine e fetița? Întreabà tata privind fetița ce stătea și privea plictisită.
- Am fost răpită! Mulțumesc de întrebare! Fetița e... Nu contează! O fetiță pe care o ajut cu o problemă! M-am gândit.... și vreau să vă anunț că am să mă mut! Am să-mi cumpăr un apartament în apropiere și am să mă înscriu la facultate! Îmi voi lua viața de la început! Fără voi, fără nimeni! Fără probleme și minciuni! Știu că nu vă interesează dar vreau să știți acest lucru. Spun hotărâtă.
- Aha... Bravo! Îmi spun ei și părăsesc bucătăria.
..........





Hei! Sper să vă placà capitolul! Ce credeți despre alegerea Ashiei de a se muta singură? Jak va mai lupta pentru ei sau va renunța la Ashia? 😘😘😘