Asasinul meu!

III

     Îmi dã cârpa de la gură jos și mă privește. Nu spun nimic, nu plâng, nu mã mișc. Nu fac nimic. Doar îl privesc îmbufnată.  Se așează pe masa din fața mea și mă privește. Își dă cagula jos și ...waw. E super drăguț dar nu reacționez în niciun fel. Un corp asa de dezvoltat și bine făcut! Acei ochii negri mă privesc atent. Și părul acela brunet, parcă e făcut să îmi bag mâinile ei. Stăm așa si ne privim cam 15 minute. Nu exprima nimic din priviri. Avea o privire goală și rece ce te omoară doar cu o privire. Mă întreb de ce e așa? De ce e trist?
   -De ce ești așa? 
   Reușesc în sfârșit să spun. Nu știu de ce am întrebat asta dar am întrebat. Își mărește ochii apoi se încruntă.
    -Cum draqu așa? Mă întreabă nervos.
   Spune cu o furie și o răcealã enormã în voce. Nu îl înțeleg de loc! Nu pot! El nu e ca mine! El are o inimã de piatră, fără sentimente.
  -Rece! Îi răspund.
    Spun și el mă privește cu dispreț. Nu spune nimic doar mă analizează. Privirea lui îmi provoacă o stare ciudată și fiori pe șira spinării.
   -Te schimbi!
   Spune mai mult ca un ordin.
  - Cu ce?
   Îl văd cum se enervează. Se ridică și pleacã pe niște scări. Mã uit în jur. E o casă superbã, mare mult mai mare ca a mea. Dar ce vrea de la mine?
   Îl văd cum coboară pe scări cu niște haine în mână. Mi le aruncă și mă privește. Iau hainele si mă uit la ele. Era o pereche de pantaloni de trening mult prea mari de mine și un  hanorac lung. Mă uit dezgustată la ele apoi le arunc pe canapea. Îmi încrucișez brațele la miept.
   -Eu nu mă îmbrac cu astea!
   -Ba o sã te îmbraci!
   - Ba nu!
   Vine lângă mine și îmi trage o palmă. Mă dau un pas înapoi si îl privesc nervoasă. Nu pare prea deranjat de uimirea cu care îl privesc.
    -Cum îndrăznești?! Țip nervoasă.
   -  Ascultă bine fetițo! Acum ești a mea și faci exact ce spun eu! Acum ia draqu astea și schimbăte!
   Oftez nervoasă și îi smucesc hainele din mână.
   -Unde mă schimb?
    Oftează.
   -Pe hol sus prima ușă la dreapta. Apoi cobori să mănânci. Îmi ordonă.
    Îmi dau ochii peste ca și urc scările. Îl văd cum se holbează la mine. Mã întorc brusc și țip.
   -La ce te holbezi?
   - La ce vreau! Îmi răspunde la fel de brusc.
   Urc scările si intru în baie. Îmi fac un duș și mă schimb în hainele lu' ăsta care nici nu îi știu numele.
   Cobor jos și vreau să mă duc în bucătărie cum mi-a spus. Unde e bucătăria?
   El:Sunt aici!
   Mă duc după sunet si intru într-o bucătărie uriașă. Frumos mobilată cu tot ce îi trebuie. Mă duc lângã masă și îl privesc.
   -Privește cum arăt!
   -Cum arăți?
   -Oribil! Numai din vina ta! Eu acum ar fii trebuit să fiu la bal alături de Maik și prieteni mei distrândune. Dar nuu! Eu trebuie să fiu răpită de un necunoscut, dusă cine știe unde, purtând niște haine de prost gust! Ce mai zi!
    Mă trântesc nervoasă pe scaun și îl privesc cum gătește.
    - Dacă acum nu ai fi aici, ai fii moartă!
   Îmi dau ochii peste cap și îmi întorc privirea. Pune pe masă două farfurii cu omletă și se așează la masã. Începe și mănâncã dar eu nici nu miros. Îl privesc cum mănâncă și dintr-o dată se oprește.
   -Ce draqu e? Țipă exaxperat.
   - Nu mănânc așa ceva!
   - Ce au? îți rămân în gât?
   - Nu. Sunt alergică la ouă!
    -îhî....
    Scoate telefonul din buzunar și citește ceva. Apoi se ridică de la masă și pune mâncarea la coș. Scoate din dulap un castron cu salată și mi-l pune pe masă.
   - E bine?
   - Mda.
   Încerc să mănânc dar nu prea pot. Îmi e dor de casă și de prieteni. De părinți nu prea ei sunt mereu plecați. Cred că nici nu le pasă. Îl privesc pe tip cum se uită atât de atent la mine de nici mâncare nu se mai duce pe gât în jos.
     -Deci, Ashia....
    -De unde știi cum mă cheamă? Mă încrunt.
    - Știu totul despre tine!
    - Aha... Spun nemulțumită.
      Oare o ști că nu am avut nici un iubit? Oare o ști că sunt virgină? Oh...la ce naiba mă gândesc?
   Mai mănânc câteva linguri și gata. Dar tot nu înțeleg ce caut aici!
    -De ce sunt aici?
    Spun tristă cu privirea în jos.
      -Așa spune șefu. Ești a mea și fac ce vreau cu tine!
     -Deci sunt o sclavă?
    -Cam așa. Îmi răspunde làsându-se pe scaun și lăsând la iveală un abdomen perfect. Mă holbez câteva secunde apoi îmi întorc privirea rușinată. Opsearvă asta și continuă să stea așa.
    - Și... trebuie să fac tot ce spui tu? Încerc să scap de incomoditatea situației.
     -Da! Îmi răspunde ferm.
     -Tot?
      -Da!
    Spune pe un ton mai asptu.
     -Faci ce spun eu sau mori! Înțeles?
      -Am înțeles..... Ammmm....tu iești....
    -Ohhh! Jak.
     -Aha. Acum spăl vasele șefu?
     -Nu șefu! Ci stăpâne!
     -Sigur....
      - Nu mai comenta!
     - Că zici tu?
      -Da că zic eu!
       -Sigur că da....
      -Taci draqu că te omor!
     Atunci îmi trage tare o palmă. Mă ridic în picioare și o lacrimă îmi apare pe față. Apoi ies din bucătărie și mă duc în living și mă așez pe canapea cu genuchii la piept plângând. De ce eu? De ce? Cine e el? Jak! Dar care Jak? Și de ce se comportă așa? Jalnic! Nesimțitul!
     -Spală vasele!
     Mă ridic și îmi șterg lacrimile apoi mă duc în bucătărie fără să spun nimic. Mă apuc să spăl vasele apoi le pun la loc. Jak mă privește de pe scaun în acea poziție ce mă face să înghit în sec. Ce naiba e cu mine?
    După ce termin mă întorc și îl privesc. Iar are privirea aia rece, de geață, fără sentimente. Urăsc privirea asta.
     -Poți merge în cameră.
     Spune fără să se miște. Nu spun nimic și nu mă mișc.
     -Aaaa. Hai.
      Urcăm scările și ajungem în dreptul unei cameri. Îmi deschide. Intru mă trântesc pe pat și încep să plâng. Apoi aud cum încuie ușa. Mă duc la ușă și dau cu pumnii în ea.
    -De ce încui? Heii!
    -Să nu fugi!
     -Te urăsc!
    Nu spune nimic. Mă preling pe ușă și continui să plâng. După ceva timp mă duc și mă așez pe pat. Oare ce or face prietenii mei? Cu siguranță se distrează. Nu ca mine plâng.
     Simt cum ploapele mi se lasã și adorm.
   ******
   Mă trezesc și mă uit la ceas. 5:30. Mă ridic din pat și mă uit în oglindă. Arătam oribil. Aveam ochii roșii. Îmi fac un scurt duș și apoi mã privesc în oglindă. Nu mai aveam ochii roși. Acum arătam normal. Mă duc în cameră și cotrobăi prin dulap. Nu găsesc decât o pereche de blugi si un tricou alb. De ce să port haine oribile când le pot îmbunătății? Caut prin dulap o foarfecă. Tai blugii până arătă destul de jmeker. Tricoul îl tai mai scurt și gata.

   Jak
 

    Ashia
   

   Heiii!
      Bună! Sper să vã placă!
    😘😘😘