Asasinul meu!

V

    Mă duc în camera mea și mă duc pe balcon. Vântul adia încet. Oare ce fac părinții mei? Scot telefonul furat de la Jak din cameră și o sun pe mama. Nu îmi răspune. Îl sun și pe tata, dar nici el nu răspunde. Încep să mă enervez. O sun și pe Bia dar nici ea nu e. Firar. Ce are de nu îmi răspunde. Trântesc telefonul pe măsuța de pe balcon și mă pun cu coatele pe balustradă. Încep să plâng și să dau cu pumnii în perete.  De ce nu îmi răspund? Oare li s-a întâmplat ceva? Ce naiba? Am fost răpită și ei nici măcar nu îmi răspund? Chear așa de repede au uitat că exist?
-Nu mai plânge ca proasta!
   Îl văd pe Jak stând pe scaunul de lângă masă  în aceeași poziție sexy și luând telefonul și bàgândul în buzunar. Mă mir cum nu țipă la mine fiindcă i-am furat telefonul. Îmi las mâinile pline de sânge în jos și îl privesc confuză.
    -Ce!?
    -Nu mai plânge ca proasta!
   - Ce vrei să zici!?
     -Am vorbit cu Simon, părinții tăi au aflat că ai fost răpită dar nu au făcut nimic. S-au mutat pe o insulă tropicală și duc o viață superbă! Iar Bia s-a cuplat cu unul  Maik și o duc bine. Nici unul nu a dat nici măcar un apel la poliție despre dispariția ta.
    Nu pot să cred. De ce? Nici măcar nu îi interesează de mine? Nu pot să cred! Și nu cred că Jak ar minții. Nu e un tip care să mintă. Și am o oarecare încredere în el. Simt cum picioarele mă lasă și cad în cenuchi plângân. Nu cerd că nu îi interesează! Nu are cum!
    -Nu. Nu are cum! Nu e adevărat!
   - Nu am de ce să te mint! E totul numai afevăr. Părinii tăi te-au părăsit! Nu îi interesează de tine! Nici nu i-a interesat! Ai fost doar o greșeală ce nu a putut fii reparată! De ce crezi că toți anii ai locuit singură și părinții tăi abea dacă îți dădea un amărât de telefon?
  Mă duc în cameră și mă așez în pat. Jak trece pe lângă mine și iese afară. Nu știu de ce dar chear am încredere în el. Și acum știu cum se simte. Singur și neajutorat! Îl înțeleg perfect. Și când mă gândeam că am o viață perfectă... M-am înșelat. Pe nimeni nu îl doare de mine. Nimeni.
    Mă ridic și cobor din pat. Mă duc în baie și îmi fac un duș fierbinte. Chear aveam nevoie de asta. Dar chear mă enervează faptul că nu am haine. Mă îmbrac și cobor jos. Pe canapea îl văd pe Jak.    
       -Jak?
     -Îîî...?
   -Chear nu poți face rost de niște haine pentru mine?
   -Offff.
Se ridică, ia telefonul și sună pe cineva.
   -Vali? Am nevoie de niște haine pentru Ashia. Dacă în 15 minute nu îmi aduci... Te omor cu mâna mea!
   -Da șefu!
Și închide. Se trântește pe canapea și continuă să mute programele la televizor. Mă duc și mă așez pe canapea. Îl privesc și văd că e foarte concentrat la televixor. Are niște trăsături perfecte! Nu îi pot găsi nici un defect! Cum naiba nu a avut el iubită când arată așa perfect? Eee. Lui mai mult ca sigur îi place sã se distreze numai o noapte. Ce mai curve o fii avut băiatul ăsta în pat! 
   -Nu te mai holba!
    Acum realizez că tocmai mă holbam la el. Ce pot să zic... E un băiat nemaipomenit! Cine nu s-ar holba la el?
   -Nu mă holbez!
    -Ba da!    
     -Ba nu!
   -Ba da!
    Se întoarce și mă privește în ochi. Eram amuzată de micul nostru joculeț. Dar el avea aceeași privire rece, de ghiață, fără sentimente!
    -De ce ești așa?
    -Așa cum?   
     -Rece!
Un ciocănit în ușă se aude apoi văd că Jak nu se ridică așa că mã ridic și deschid ușa. În fața mea apare un băiat blond, înalt și ochii albaștrii. E drăguț! Dar nu mă atrage! Sigur e tipul " Numai o noapte"
   -Presupun că tu ești Ashia, nu?
   -Da.
   -Eu sunt Vali! Nu credeam că ește așa drăguță!
   Dau mâna cu el dar atunci Jak apare lângă mine mă prinde de talie și mă trage lângă el. Ce naiba are? Gelos?
  -Nu ai nici un drept să îi vorbești așa! Nici să o atingi! Țipă nervos spre Vali.
   -Dar nu....
   -Nici un dar. Ești concediat. Acu' adu hainele alea odată!
   Vali se duce după haine și eu îl privesc pe Jak confuză. Nici acum nu mi-a dat drumul la talie. E ciudat... sint ceva foarte ciudat! Vali apare cu doi saci în brațe și ne roagă să ne dăm din ușă. Jak îmi dă drumul și se duce pe canapea. Vali pleacă iar eu mă uit la cei doi saci.
   -Acum e bine?
    -E perfect.
Dau să iau un sac să îl urc în cameră dar Jak mă întrerupe.
    -Te ajut!?
   -Insinuezi cumva că nu am forță!?
   -Să spunem și așa!
Vine și ia cei doi saci și îi duce în camerã. Mă apuc să îi despachetez iar Jak pleacă. După ce le-am băgat în dulap am zis să mă schimb de astea și să iau ceva normal pe mine.

Apoi cobor în bucătărie unde Jak bea o cafea. Iac!
    - Cum îmi stă?
     -Superb! Adică rochea e superbă!
    -Și eu sunt urâtă!?
   -Eeee! Prea multe întrebări.
  - Ce nesimțit!
    -Nu mă face nesimțit! 
    - Nu eu te fac! Tu ești!
   Jak se ridică și vine lângã mine. Simt cum palma lui face contact dureros cu faa mea. Îl împing cu foră și cade pe scaunul de lângă masă.
    - Imbecilule!
    Fug din bucătărie, urc în cameră și mă trântesc pe pat plângând. Ce dobitoc! Cum poate să dea în mine? Simt cum ploapele îmi cad și în scurt timp adorm.
********
     Mã trezesc buimacă și primul instinct a fost să. mă uit la ceas. Era 1:30 dimineața. Îmi iau pe mine o pereche de pantaloni scurți de pijama și un tricou. Ias din camera asta nenorocită și merg pe hol. Ajung în dreptul ușii pe care o căutam și intru încet fără să bat la ușă. Intru în camera uriașă și întunecată și mă duc lângă pat. Îl văd pe Jak în pat cu o pereche de pantaloni de trening și fără tricou. Mă așez lângă Jak care doarme. Îl văd cum deschide ochii și mă privește fără să spună nimic. Mă așez cu capul pe umărul lui și îl iau în brațe. Nu spune nimic. Am crezut că va începe să țipe la mine dar nu a făcuto. Închid ochii și adorm.
********
    Mă trezesc și mă uit la Jak. Încă doarme. Îi privesc fața perfectă și oberv că pare foarte liniștit. Nu are nici o grijă. Și acum realizez că noi suntem la fel. Două suflete distruse care încearcă să se vindece. Nu poate rezista în jurul altora! Două suflete ce se ascund în corpul unui om frumos. Suntem exact la fel. Îl văd cum se mișcă așa că închid ochii să credă că dorm. Simt cum mă privește și eu nu deschid ochii. Aud cum îi sună telefonul. Și se ridică să răspundă.
   - Bună șefu!
   -Jak. Ai o misiune. Pregăteștete! Îți trimit imediat datele!
   -Unde?
   -Nu e departe! În câteva ore ești înapoi.
Cum am auzit asta simt lacrimi cum îmi apar pe față. Nu vreau să plece! Nu vreau să rămân singură! Nu deschid ochii doar plâng. Jak închide telefonul și îl simt cum se apropie de mine. Mă privește apoi îmi șterge delicat lacrimile. Se schimbă și iese pe ușă eu rămânând singură!

    Heiii. Sper să vă placă.
   Scuze că nu am mai postat. Promit că am să mă revanșez.
    Vă iubesc!!! 💋💋💋