Capitolul 37

6.2K 327 34
                                    

Simt o atingere uşoară pe braț, dar nu mă obosesc să deschid ochii, deoarece ştiu că e Andrew. Doar el mă face să simt acele furnicături de fiecare dată când mă atinge. Şi în plus, aici, sub pătură e aşa de bine şi cald.

-Scumpo! vocea sa răguşită şi atingerea buzelor sale mă fac să tresar, dar nu deschid ochii.

-Scumpo, trezeşte-te! Îmi şcopteşte de data asta la ureche.

-Hmm. E singurul lucru pe care îl pot spune în momentul de față.
Nu vreau să mă trezesc.

-Iubito, mama ta a făcut prajituri.  Ochii mei se deschid instantaneu când aud cuvântul "prăjituri".

O Doamne, prăjituri! Iubesc prăjiturile! Mai ales cele făcute de mama.

-Aşa mai merge. Andrew mă sărută delicat pe buze şi mă trage de mâini ridicându-ma în fund. Probabil se teme să nu adorm din nou.

Dar ce nu stie el e ca nu mai am cum sa adorm după ce am auzit cuvântul prăjituri.

Îmi ridic privirea spre el. Şi ca un copil mic întreb:

-Cu ciocolată?

Brunetul ridică o sprănceană şi zâmbeşte ştrengăreşte.

E aşa de frumos dimineața, părul lui negru ca tăciunele e aşa ciufulit şi totuşi arată bine. Şi zâmbetul ăla, ahh, zâmbetul ăla!

Mă ridic ca un vârtej din pat şi mă întorc să-l ridic şi pe el. Îl trag de mână şi coborâm împreună scările.

Când ajungem pe ultima traptă toată lumea începe să cânte "la mulți ani" şi mama mă orbeşte din nou cu blițul unui aparat foto- mamei mele îi place să facă poze, multe poze. Îmi pun mâinile la gură şi îmi las lacrimile să curgă pe obraji.

Ziua aceasta a fost una dintre cele mai frumoase. Mama împreună cu Julie au facut tort şi multe, multe prăjituri,eu şi Andrew am stat în fața şemineului, i-am arătat unul dintre multele albume cu fotografii- după cum am spus, mama adoră să facă poze. Am primit cadouri şi am luat cina în familie. Lucas s-a apropiat foarte mult de Julie, aştept oportunitatea de a o prinde singură pentru a o stoarce de informații, dar îmi este imposibil. Toată familia mea o adoră şi Lucas nu o lasă nici măcar cinci minute. Tata a stat acasă alături de noi şi acest lucru m-a bucurat enorm. Nu mai ştiu când a stat acasă de ziua noastră.

Momentan stau cu Andrew pe covorul pufos din fața şemineului-din nou- şi bem un pahar de vin.

Prind lănțişorul între degete şi încep să mă joc cu el în timp ce Andrew se joacă cu şuvițele mele de păr.

O întrebare neaşteptată din partea acestuia m-a făcut să mă înec cu gura de vin pe care tocmai mă pregătisem să o înghit:

-Iubito, îți doreşti copii?

___________

Stiu ca nu am mai postat de ceva timp.
IN PRIMUL RAND VREAU SA VA MULTUMESC! Va multumesc enorm de mult pentru ca imi cititi cartea si ma sustineti.
Nu stiu cati dintre voi ati vazut, dar cartea a castigat un premiu wattys si sunt mandra de asta. Chiar nu ma asteptam. Vreau sa va multumesc pentru asta si pentru numarul mare de cititori, am trecut peste 100 de mii. Doamne, nu mai am cuvinte!
MULTUMESC PENTRU TOT!
VA IUBESC! ♡♡♡

Placeri InterziseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum