Placeri Interzise

Capitolul 13

ANDREW

Reacția ei a fost una neaşteptată. Oftez şi mă ridic de pe jos. Încep să mă plimb agitat prin cameră.

-Cred că am ratat cam multe. Vocea fratelui meu îşi face simțită prezența.

-Nici nu-ți imaginezi! Spun şi îmi îndrept privirea spre pat. Se pare că Amanda s-a trezit.

-Eşti bine? Kevin se îndreaptă spre blondină.

-Am cam exagerat, nu? Spune şi îşi sprijină capul în palme.

-Nu la fel de mult ca prietena ta. Spune fratele meu ațintind uşa băii cu ochii.

La dracu' ? Ce face aşa de mult acolo? Mă abțin cu greu să nu bat şi să o întreb dacă e bine.
Mă mir că poate să stea în picioare la cât de mult a baut. Şi pentru ce? Ce a vrut să demonstreze? Nu înțeleg...

-E bine?

-Cred că a băut şi porția voastră. Îi spune încercând să o liniştească şi pe mine mă face să înghit în sec.

Mă aşez pe scaunul de la birou şi încep să mă pierd printre gânduri.

Fata asta m-a zăpăcit cu o singură privire, a avut tupeul să se pună cu mine şi nu i-a luat mai mult de cinci minute să mă amețească.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine dar cred că încep să o plac...nu...plac e puțin spus.

Pur şi simplu îi ador tupeul şi curajul, nu în fiecare zi găseşti o fată capabilă să te lipească de pereți.

Şi la dracu' are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut.

Brusc o palmă trece prin fața mea şi mă face să mă trezesc din lumea gândurilor.

-Meditezi? Vocea caldă îmi mângâie auzul.

Nu mă pot abține aşa că o trag în brațele mele. Îi cuprind fața în palme şi o sărut încet pe vârful buzelor. Se încordează imediat şi cred că şi ea simte acest curent ciudat.

Sărutul durează doar câteva secunde după care se desprinde brusc şi se ridică de pe mine.

Nu o înțeleg, acum mai puțin de o săptămână mă trântea în pereți şi acum mă respinge. Ce e cu ea?

Mă prinde de mâini şi mă trage uşor, făcându-mă să mă ridic de pe scaun.

-Trebuie să fac câteva cumpărături, vrei să mă insoțeşti? Mă întreabă şi îmi oferă cel mai dulce zâmbet posibil.

-Să mergem.

Îşi ia geanta unde îndeasă o sumă de bani, culege telefonul de undeva de pe birou şi se îndreaptă spre uşa de la intrare.

-Poți să mă ajuți cu astea? Mă întreabă şi îmi întinde telefonul şi geanta după care se apleacă să se încalțe.

Deblochez telefonul pentru a ma uita la oră şi pot să spun că poza de pe ecran mă surprinde.
Un băiat, e lângă un băiat şi par destul de apropiați, ba chiar foarte apropiați. Îl închid şi îl bag în geantă, poate e un verişor sau ceva, încerc să nu mă las pradă geloziei şi nu cred că o să reuşesc, îmi vine să-i bat doar pe cei care se uită la ea. Găndul că cineva a făcut mai mult de atât mă innebuneşte.

Ieşim pe holul căminului şi coborâm scările după care ajungem în parcare.

Cele 2 maşini identice stau cuminți la umbra unui copac, una e a mea şi cealaltă e a fratelui meu.

Îi deschid portiera după care urc şi eu şi trezesc maşina la viață.

Merg uşor pe străzile oraşului.

Samantha porneşte radioul iar o melodie umple liniştea dintre noi.

-E cam linişte, nu crezi?

-Unde mergem? O întreb fără să-mi iau ochii de la drum.

-Nu ştiu, nu cunosc oraşul.

-Atunci hai să ți-l arătăm! Spun şi accelerez.

-------------------------------------------------
Hei lume, gata si capitolul asta, a fost prima data cand am scris din perspectiva lui Andrew si vreau sa va intreb daca vreti sa mai fac astfel de capitole(scrieti un comentariu).
Scuze pentru greseli si intarziere.
Apropo multumesc pentru voturi! :*