Placeri Interzise

Prolog

Înaintez cu pași lenți până la intrarea in campus, îmi ridic privirea din pământ și văd o mulțime de elevi care probabil se chinuiau sa-și găsească camerele. Inima începe să-mi bată cu putere când observ clădirile mari. Ridic cele două bagaje de jos și intru pe porțile facultații, poate nu a fost cea mai buna idee sa vin aici in Houston.
Ajung în fața unei clădiri pe care se află o tăbliță unde scrie cu litere mari: Cămin fete. Deschid ușile de sticlă și trag cele două bagaje dupa mine, mă îndrept spre femeia care stătea la un fel de dejghea improvizată.

-Numele și prenumele, draga mea. Spune afișând cel mai dulce zâmbet pe care l-am văzut până acum.

-Samantha! Samantha Smith! Spun zâmbind ușor.

Aceasta deschide un fel de registru și caută ceva , dându-mi timp sa o analizez: o femeie nu tocmai tânără, dar pot să spun că arată destul de bine, are părul ușor cărunt probabil din cauza stresului -la câți elevi sunt aici nici nu mă mir- , are ochii căprui, iar zâmbetul ei face milioane.

-Camera 66, etajul 2! Spune când țintește cu degetul numele meu în registru.
Uite cheia draguță.

-Mulțumesc! Spun și iau cheia din mâna acesteia îndreptându-mă spre scări.

Cu chiu cu vai reușesc să ajung la etajul 2 cu bagajele întregi prin aglomerația asta. Stau în fața unei uși care pe care stă să cada o plăcuță inscripționată cu numărul 66. Introduc cheia in yală și rotesc de două ori spre dreapta. Se pare că sunt prima, constat când îmi dau seama că ușa e încuiată. O deschid încet și intru după care o inchid trântind-o mult prea tare și las bagajele jos. Pășesc în mijlocul încaperii și o analizez. Pe peretele din stânga sunt două paturi desparțite de două șifoniere iar pe cel din dreapta unul singur, un birou și un șifonier. Camera este destul de mare, dar paturile extrem de micuțe pentru gustul meu. Deschid o ușă care dă in baie, unde o cadă troneaza pe peretele paralel cu ușa și alte obiecte specifice băii. Ies şi mă îndrept înapoi spre camera cu paturile. Pereții au culoarea albă şi sunt destul de plictisitori, iar covorul...ei bine nu-mi pot da seama ce culoare are, să fie un maro? Sau poate un gri?

Nu mai contează.

Îmi iau bagajele și ma îndrept spre peretele cu cele două paturi alegându-l pe cel de la fereastră. Mă ajez pe el şi mă uit pe geam privind la mulțimea de elevi care probabil sunt fericiți că sunt aici. Gândul îmi fuge fără să vreau acasă şi încep să mă întreb ce mama dracului caut eu aici. Aleg sa renunț să mă mai gândesc la alte lucruri să nu cumva să izbucnesc în plâns. Aşa că deschid ușile șifonierului și încep să îmi așez hainele. Nu am luat lucruri sofisticate, vreau să mă axez pe învațat sa îi demonstrez mamei ca nu am ajuns degeaba aici. Când mâinile mele ating materialul fin al rochiei roşii zăbovesc puțin înainte de a o pune în dulap. Nu ştiu de ce am luat-o cu mine, chiar dacă e puțin cam indecentă ceva mă atrage în mod misterios la ea. Nu am purtat-o până acum şi nici nu cred că o voi face prea curând.

Când așez ultimul tricou în dulap, ușa se deschide și pe ea intră val vâerej o blondă. Trânteste ușa și se prelinge pe ea pana se lipește de podea.

-Ești bine? Spun alergând spre ea oprindu-mă in genunchi în fața acesteia.
De sub claia de păr blond apare un zâmbet şi o pereche de ochi albaştrii.

-Da! Doar ca nu-mi place agitația. Spune și se ridica în picioare eu urmându-i exemplul. O, chiar o înțeleg, e o grămadă de lume aici şi este foarte deranjant.

-Eu sunt Samantha! Spun și îi întind mana.

-Amanda! Îmi prinde mâna și mi-o scutură de-a binelea.

După ce facem cunoștință își ia bagajele și se indreapta spre patul de lângă al meu.

-Deci Samantha, de unde ești? Mă întreabă în timp ce se apucă de despachetat.

-Arizona, tu? Întreb și eu la rândul meu.

-Dallas. Raspunde aceasta.

Continuăm se despachetăm până ce ușa este trântită din nou.
Cred ca o sa iasă din balamele cât de curând.
În cameră își face apariția o roșcată. Rămân cu gura căscată atunci când o observ mai bine. Are un cercel în nas şi tatuaje pe mână, nu multe dar are. Îmi place tipa.

-Hei roșcato! Mă ridic de pe jos şi o salut, mă îndrept spre ea cu blondina în urmele mele. Eu sunt Samantha! Spun și îi întind mâna.

-Eu sunt Julie! Spune și îmi scutură mâna la fel de tare ca cealaltă colegă de cameră.

-Amanda! Blondina dă mâna cu roșcata făcând cunoștință.

-Stai sa ghicesc, ești din Texas, nu-i așa?
După forța cu care mi-a strâns mâna mai mult ca sigur.

-Detroit. Spune și se așeaza pe singurul pat rămas liber.Voi? Continuă aceasta.
Ohh, deci amândouă sunt din Texas, mă simt ca o străină, nu că nu sunt.

-Eu sunt din Dallas iar ea din Arizona.

-Trebuie să facem ceva cu paturile astea! Ma plâng eu și mă arunc în pat.Vreo idee?

-Poate daca le-am unii şi am mişca puțin saltelele am avea mai mult loc. Spune blondina pe un ton dezinteresat.

-Facem asta maine, din Arizona până în Huston e un drum lung! Mă trezesc eu spunând.

Mai vorbim puțin, am aflat că şi ele studiază dreptul dar e puțin probabil să picăm în aceiaşi clasă.

Mai casc odata și ma învelesc cu pătura moale în timp ce Julie stinge becul.

O sa fie o noapte lunga!