Placeri Interzise

Capitolul 28

Anunt important la final.

În mai puțin de câteva secunde mă trezesc cu Lucas lângă mine. Mă strânge aşa de tare la pieptul său încât mă lasă fără suflu. Lacrimile mele îi pătează cămaşa. Sunt lipită de el astfel îi aud bătăile inimii.

Îmi ridică fața şi îmi şterge lacrimile de pe obraz cu degetul mare.

-Îmi pare rău. Şopteşte aşa de aproape de mine.

Cuvintele lui mă fac să plâng şi mai tare şi să suspin zgomotos.

Privesc în ochii lui care acum sunt de-a dreptul negrii.

Cred că l-am speriat rău dar nu mai puteam să țin în mine.

Într-o fracțiune de secundă îşi lipeşte buzele violent de ale mele. Lucru care mă face să simt un fior şi sute de furnicături. Rămân surprinsă de gestul său dar nu îl resping, ba din contră: îl prind cu mâinile de gulerul cămăşii şi îl trag mai aproape de mine răspunzându-i la sărut.

AMANDA

- Ți-am mai adus o cafea. Spune brunetul şi îmi întinde cana destul de mare.

-Mulțumesc mult. Sorb o gură din lichid chiar dacă e a cincea cafea pe care o beau.

Mă întind şi las cana pe noptiera patului şi mă întorc la cartea mea.

-Nu vrei să iei o pauză?

Îmi îndrept privirea spre el şi îmi măresc ochii.

-Vrei să spun că arăt obosită? Sau că te-ai plictisit de mine? Asta vrei să spui? Ridic puțin tonul.

-Vreau să spun că învățăm de ieri după-amiază şi ai nevoie de somn.

Se ridică de pe scaun şi se aşează pe pat, salteaua lăsându-se sub greutatea acestuia.

Îşi aşează mâna pe obrazul meu dar i-o depărtez uşor.

-Poate că au luat ele bursă dar nici eu nu mă las mai prejos. Haide să mai repetăm încă o dată şi după facem ce vrei tu.

-Începe.

-Dreptul este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturora, în conformitate cu o lege universală a libertăţii.

-Bine. Spune şi aprobă din cap în timp ce citeşte din carte. Următoarea.

Mă întind pe aşternutul rece al patului, iar părul meu blond ocupă toată perna. Îmi pun mâinile pe față şi mă bucur de răcoarea aşternuturilor.

-Sistemul de drept romano-german este diferit de cel anglo-saxon ,american sau britanic  în sensul că jurisprudența ,hotărârile judecătorești, și doctrina, comentariile de specialitate sunt considerate izvoare indirecte de drept, adică nu au aplicabilitate directă, ci mediată, doar dacă judecătorul apreciază că sunt utile cauzei, pe când legea este considerată izvor direct.

Spun aşa de încet încât nu cred că m-a auzit. Uşor-uşor  închid ochii şi simt un material mare şi cald. Mai simt o atingere pe frunte şi două brațe mari şi puternice însoțite de un "somn uşor". Nu mai am timp şi putere să reacționez pentru ca oboseala mă acaparează şi mă las purtată în lumea viselor.

Deschid încet ochii şi arunc o privire la fereastră. E deja seară, cât am dormit? Mă întreb buimacă. Vreau să îmi duc mâinile la ochi pentru a alunga ceața dar ceva mă împiedică. Întorc capul spre dreapta şi dau cu privirea de un Kevin ciufulit şi care doarme. E aşa de liniştit. Încerc să mă depărtez din strânsoarea brațelor sale dar mă prinde şi mă trage mai aproape de el, foarte aproape. Respirația lui e aşa de liniştită încât am impresia că doarme. Ridic mâna pentru a-l atinge dar o retrag la fel de repede.

Un mârâit îi scapă printre buze şi printr-o mişcare rapidă îşi aşează capul pe pieptul meu, acum aflându-se cumva pe burtă, între picioarele mele. Mă strânge aşa de tare încât îmi taie răsuflarea.

Nu-l condamn, pe patul ăsta mic  nu încape nici măcar o persoană.

Mă las pradă instinctului şi încep să mă joc cu părul său negru, până la urmă doarme.

Un zâmbet micuț îi apare în colțul gurii.

-Kevin. Şoptesc.

Acesta nu răspune, ba chiar îşi împinge mai tare capul între sânii mei, făcându-mă să simt o uşoară durere în zona pieptului.

-Kevin, mă doare. Şoptesc în părul său.

Încerc să îl ridic dar e de neclintit.

Cu frumosul nu merge, cu durerea nu merge, mi-a mai rămas o singură variantă.

-Kevin. Spun pe cel mai senzual ton. După care gem uşor.

Acesta deschide ochii instantaneu şi mă priveşte speriat. Ridică dintr-o sprânceană şi se urcă mai sus pe mine. Capul său e la acelaşi nivel cu al meu iar erecția lui se simte destul de tare între picioarele mele.

-Amanda. Şopteşte pe acelaşi ton folosit de mine.

Aha, deci nu dormea.

Am aşteptat momentul în care a lăsat garda jos şi printr-o mişcare l-am trântit jos, pe podea.

-Eşti greu. Spun şi încep să râd.

Pentru o secundă pare surptins dar după mă prinde de încheietura piciorului şi mă trage...pe jos...peste el.

-Nu pot spune acelaşi lucru despre tine. Spune şi îmi mângâie fața.

  O cută mi se formează pe frunte.

-Vrei să spui că sunt anorexică? Spun ridicând tonul.

-De ce interpretezi tot ce spun eu? Mă întreabă cu atât de mult calm încât mă sperie.

-Scuză-ma. Pufnesc.

Mă ridic nervoasă de pe el. Îmi iau hanoracul de pe scaunul de la birou şi cărțile de pe celălalt pat şi mă îndrept nervoasă spre uşă.

-Mulțumesc pentru că m-ai ajutat. Pufnesc din nou.

Întorc privirea spre el: a rămas în aceiaşi poziție şi are pe buze un zâmbet imens.

Îmi întorc capul rapid şi ies trântind uşa.

SAMANTHA

Andrew mă lasă în fața căminului. Stăm față-n față şi ne privim. Îmi muşc buza din instinct, iar acesta măreşte ochii dar nu mă opresc.

Îşi duce palma pe fața mea şi mă mângâie, cu degetul mare îmi eliberează buza din strânsoarea dinților după care o gâdilă cu atingerea degetului său.

-Nu mai fă asta. Îmi şopteşte la ureche.

-Nu pot. Îi spun şi încep să chicotesc.

-Mă înnebuneşti. Coboară cu mâinile pe talia mea după tot mai jos şi mă prinde de fese astfel lipindu-mă de el.

-Pe mai târziu. Spune şi mă sărută lent pe buze.

Îi răspund la sărut contopindu-mi buzele cu ale sale simțind din nou fluturaşi în stomac.

-Pe mai târziu. Spun după ce mă desprind din sărut.

_________

ANUNȚ IMPORTANT!!!

E perioada aia tampita cu teze si examene si o sa iau o mica pauza cu (,) cartea. NU RENUNT la ea, am nevoie de timp pentru a invata. Vreau sa va rog ceva, cum am spus mai sus nu o sa mai pot posta ceva timp, as vrea ca atunci cand ma intorc sa gasesc multe, multe comentarii cu parerile voastre. ❤