Capitolul 71

171 8 0
                                    

Ma gândesc de multe ori dacă ar trebuii sa răspund, dar pana la urma ma decid sa răspund.
Ma îndepărtez puțin de Isabella si ma uit la ea zâmbind.

-Sunt cu ea .spun eu încet

-Vreau sa o vad.imi răspunde acea vocea pe care nu am mai auzit-o de o perioada destul de lunga

-E destul de confuza și trece printr-o stare destul de proasta ...nu cred ca e cazul . In plus ca nu cred ca o sa reactioneze prea bine .

- Mda...Ai dreptate ,dar pune-te in locul meu . Vreau doar sa o vad ...macar de la distanta .imi raspunde printre suspine

-Foarte bine ....o sa iti trimit printr-un mesaj , restaurantul la care o duc , dar sa nu faci vreo greseala .spun eu rapid si inchid

Dupa ce inchid , tastez adresa si ii trimit mesajul , dupa care revin langa Emma . Ea ma priveste nedumerita iar eu ma apropii de ea si mai mult ,dar inainte sa apuc sa o sarut , ea isi intoarce fata , in asa fel incat sa o sarut pe obraz.

-O luam usor .spune ea si dupa fuge in masina

Mi-a facut-o, de data asta ,dar o sa mi-o plateasca si inca cum .... Oricum îmi place partea asta copilăroasă a ei .

Urc in masina si este o liniste mortuara . Mdea...chestia asta imi da de gandit ... ori nu avem subiecte comune pe care am putea sa le dezbatem ori suntem asa de emotionati incat am ramas fara cuvinte . Oook..eu nu sunt genul de persoana care sa ramana fara cuvinte , dar in fata ei ma pierd total. Ucid zece oameni fara a clipii , dar daca ma uit chiar si o secunda in ochii ei ,de culoarea cerului , ma pierd , pur si simplu ma transform intr-un copil care se pierde de mama sa si nu stie unde o s-o  gaseasca . Ce are fata asta ? Ce mi-a facut fata asta ? De ce nu pot sa fiu acelasi nenorocit si in fata ei ? De ce ?

Ma uit la ea si o vad cum priveste pierduta in telefonul ala nenorocit . Daca i l-as lua si i l-as sparge ar fii o idee destul de buna.

-Ai patit ceva sau s-a intamplat ceva ?o intreb ,neuitandu-ma la ea , concentrandu-mi toata atentia la drum

-Ââââ..nu ..adica  da ,dar ... Cu ce te ocupi ?ma intreaba balbaindu-se

Nu vreau sa o mint si nici nu vreau sa o sperii , dar pana la urma o sa afle si este mai bine sa afle de la mine decat de la vreun dusman de-al meu .

Inainte de a-i da explicatii , trag masina pe marginea drumului si ma intorc cu fata spre ea. Privirea ei , atat de pierduta , ochii de un albastru marin ,dar un marin tulburat , fata ei care se albeste cu fiecare secunda , in care eu pastrez linistea si nu indraznesc sa spun nici macar un cuvant , mainile pe care si le freaca pentru a se detensiona si mai ales buza inferioara pe care o tot musca , toate lucrurile astea ma fac  sa mi-o doresc  mai mult si sa imi fie tot mai frica ca o s-o pierd .

- O sa iti spun tot despre mine , dar chiar vrei sa fie aici ....aici in masina ?o intreb calm . La restaurantul la care mergem nu o sa ne deranjeze nimeni , in plus o sa fie alt decor .

Emma nu spune nimic ,decat da afirmativ din cap si imi face semn sa pornesc masina .

Daca era o tarfa nu treceam prin momentele astea , dar  cu o tarfa nu poti sa iti faci familie si mai ales eu nu pot sa iubesc o astfel de femeie . Nu vreau sa o pierd pe fata asta , chiar am alergat mult dupa ea si chiar tin mult la ea ...

Ajungem la restaurant si intram in separeul nostru , unde se mai afla inca trei mese . La una dintre ele sunt oamenii mei , una este goala iar la ultima este persoana cu , care am vorbit , la telefon inainte de a ne urca in masina .

Ne asezam la masa , ne comandam mâncarea si ceva de baut , iar eu ma uit peste tot , chiar daca cunosc locul foarte bine.

-Deci ?!imi distrage Emma atentia .Ai de gand  sa imi spui sau o sa caut pe google sau ceva de genul ?ma intreaba razand

Iubirea Cursei // Wattys2018//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum