Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 50

Perspectiva Emmei

Stau în patul ăsta idiot ,de spital ,când eu merit sa mor . De ce vor sa ma tina în viata ? Eu nu merit sa mai respir ,nu merit nimic din ceea ce merita un om normal .
Ma uit la Dylan care doarme pe fotoliu și îmi dau seama ca îl iubesc enorm . De fiecare data când ma uit la el îmi aduc aminte de Arden. De fapt orice as face îmi aduc aminte de fetita mea . Ce face ,ea acum ? Cum este acolo ? Sunt sigura ca nici ei nu ii este bine. O sa ne vedem în curând ...

Nu mai m-am ridicat din pat de câteva zile . Doctorul nu ma lasă și nici Dylan . Sta numai lângă mine ,mănâncă împreună cu mine ,doarme cu mine . El chiar ma iubește . Iubeste o criminala ? Dacă am reușit sa îmi omor copilul sunt sigura ca și el o sa pățească ceva . Atunci chiar ca nu as mai rezista și as murii . Mai bine decât sa aștept momentul în care Dylan se va lupta intre viata și moarte ,mai bine ma omor acum .

Ma întorc cu fata spre geam și încep sa plâng când vad soarele și toate florile care sunt prin toată camera . De ce mi-au adus flori ? Eu nu merit nimic . Încep sa plâng și mai rău iar aparatele astea idioate scot zgomote din ce în ce mai puternice.

-Iubito ,gata ! Nu-ți mai face rău .....sare Dylan pentru a ma calma .

Acum sta pe pat ,lângă mine și ma tine în brate . Ma simt atât de bine să-l știu lângă mine ,sa îi simt parfumul și sa știu ca ma iubește chiar dacă i-am omorât copilul .

-De ce nu ma urăști ?îl întreb eu în timp ce ma întorc cu fata la el
-Poftim ?!ma întreabă el surprins de întrebarea pe care i-am adresat-o
-Dylan ,eu ma urasc dar vad ca tu nu ai nicio repulsie asupra mea ...spun mângâindu-l pe obraz
-Nu am de ce . Emm,nu ai omorât copilul intenționat ...nici măcar nu știai de el . Nu l-ai omorât tu.imi răspunde el uitandu-se în ochii mei .

Știu ,ca nu ma minte și ca îmi spune exact ce gândește . Cum nu poate sa ma urască ? Eu ma urasc ....

-Am omorât copilul nostru . Am omorât-o pe Arden ,pe frumusețea aia de copil . Dylan fetita este identica ,tu !ii spun eu și încep sa plâng mai rău
-Iubito ,Arden este bine unde este . Bunicul tău mi-a spus când eram mai mic ,ca Dumnezeu ia doar oamenii buni și de care are nevoie . Arden a murit pentru ca acolo sus ,era nevoie de ea .îmi spune Dylan strângându-ma în brate
-Și eu am nevoie de ea . Dylan ,eu vreau sa fiu lângă ea . O sa inebunesc dacă o sa mai fiu departe de copilul meu .
-Emm,nu trebuie sa renunti doar pentru ca ai pierdut-o. Ea te vrea aici . Emma ....locul tău nu este acolo .De mine cine o sa aibe grija ?ma întreabă printre lacrimi.

De la incidentul cu Edan ,Dylan nu a mai plecat din spital decât câteva momente iar de când a murit Arden nu a mai plecat absolut nicio secunda . Nu s-a mai ras ,nu a mai zâmbit iar parul lui este în toate direcțiile. Am reușit să-l distrug și pe el .

-Tu crezi ca eu voi avea grija de tine ? Eu o sa te distrug! Deja am început! Tu nu vezi în ce stare ai ajuns ? Când a fost ultima data când te-ai dus la firma ?îl întreb eu țipând și ridicandu-mă de pe pat

-Emm, pune-te înapoi în pat! Sa o ia dracu' de firma ! Tu ești mai importanta și decât viata mea .îmi spune Dylan în timp ce sare ca ars din pat
-Ti-am omorât copilul și tot eu sunt importanta ?Dylan,eu sunt o criminala ! Înțelege asta !tip eu la după care trântesc o vaza cu flori
- Nu ești o criminala ! Un criminal omoară pe cineva intenționat ,tu nu ți-ai omorât copilul ! Nu ești o criminala ! Daca tu te omori ,atunci ma voi omora si eu !tipa Dylan la mine ,încât bănuiesc ca ne-a auzit tot spitalul și după iese din salon trântind ușa

Dylan nu a mai reacționat niciodată în felul ăsta . As mintii dacă as spune ca nu m-am speriat. Felul în care a reacționat m-a îngrozit ,nu doar ca m-a speriat . Pana acum nu m-am speriat de nimeni ca tipa la mine dar la Dylan am încremenit . Pur și simplu nu știu ce sa fac ....