Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 51

Perspectiva Emmei

Nu vreau sa se întâmple o nenorocire ,din cauza mea . Nimeni nu merita sa moara din cauza mea dar eu merit sa mor pentru persoanele pe care le iubesc . Ele merita apărarea mea, merita sa ma sacrific pentru ele .

-Iubito ,ești bine ? Ai pățit ceva ? Ți-a făcut ceva ?ma întreabă Dylan în timp ce ii tine lui Bryan pistolul pe frunte .

Sunt sigura ca iubitul meu nu ar fii în stare sa tragă ,mai ales după ce o sa afle ca Bryan a fost cel care m-a făcut sa ma opresc .

-Iubito ,te-am cautat peste tot și am întrebat pe toată lumea unde ești . Ești bine ? Unde ai fost ?ma întreabă Dylan grijuliu dar nu își dezlipește țeava pistolului de pe fruntea lui Bryan
- Sunt bine !ii spun eu privind în pământ și în același timp ma apropii de el .

Ajung în dreptul sau și îl iau în brate ,pe la spate .

-Dylan ,calmeaza-te ,el nu are nicio vina ...ii spun eu în timp ce îl sărut pe gat .

Simt ca Dylan a început sa se înmoaie dar știu ca nu cedează . Știu ca dacă eu nu o să-l fac sa se răzgândeasca nu o să-l facă nimeni . Sincera sa fiu nici nu îmi doream sa îl fac sa se răzgândeasca doar voiam sa ii simt gustul din nou ,după o lunga perioada în care eu nici nu l-am băgat în seama ,prea mult .

-Cum sa ma calmez ,când te-a adus ăsta ?ma întreabă Dylan și în același timp își pune degetul pe trăgaci .
-Dylan, el m-a salvat !tip eu și atunci Dylan rămâne uimit și își retrage încet pisoltolul.
-Ce ai spus? mârâie el la mine.
-Nu m-a lăsat sa ma arunc de pe pod! spun eu cu teama și uitandu-ma la Bryan .

Nu am curaj să-l privesc pe iubitul meu în ochi ,mai ales după ce știu ca voiam sa ma omor și să-l las singur. Știu ca i-am promis ca nu îl voi părăsii dar în zilele astea ,asta era singura soluție care îmi trecea prin cap .
Dylan își pune pistolul la spatele pantalonilor și după sare in bratele mele . Nu am putut sa ma abțin și am început sa plâng și simt ca si Dylan plânge . Minunat l-am făcut sa plângă . Ma strânge ,cu bratele sale puternice și simt ca îmbrățișarea este una grijulie dar plina de dragoste .
Cum naiba puteam sa ma gândesc să-l las singur ? Cum puteam sa ma gândesc sa mor ? Cat de idioata sunt . As fii provocat mult mai multa durere dacă as fii murit ,decât dacă trăiesc . Sigur ,în momentul în care iubitul meu ar fii aflat ca am murit ,s-ar fii omorât și el....

-Dylan ,un simplu mulțumesc ,este de ajuns ! Nu trebuie sa ma împuști !spune Bryan în timp ce se așeaza pe un scaun și își masează tâmplele
-Taci dracu'! Eu nu o sa îmi cer scuze și nici nu voi mulțimii cuiva ! Îți sunt recunoscător ca mi-ai salvat iubita dar nu o sa îmi cer scuze pentru ca voiam sa te omor . Asta rămâne valabil . Dacă nu astăzi ,o sa fac asta ,sa știi ca mai sunt multe zile . Eu nu am de gând sa mor cat timp iubirea mea trăiește . Pe ea trebuie sa o apar ....spune Dylan și după ma ia în brate stil mireasa și ma duce în salonul meu dar înainte sa intram se aude vocea lui Bryan ...
-Fie ca iti convine sau nu ,eu nu voi pleca de aici pana când Emm,nu va fii bine !spune tare și răspicat Bryan și intra în salon imediat după noi .
-Ieși afara !tipa Dylan la el și în același timp ii face semn sa iasă în timp ce se învârte cu mine în brate .
-Sa vedem ce vrea Evans ...Dacă ea vrea sa plec ,voi pleca iar dacă ea vrea sa rămân ...tu nu mai ai ce sa faci . O iubești prea mult ca sa o refuzi. De când ai devenit asa dependent de o femeie ? Din cate știu eu ,nu le dădeai prea multa importanta și din cate știu nici Emm ,nu prea baga băieții în seama . Se gândea la ei dar nu le dădea importanta . Moore ,fii atent ,eu stau pentru Emm și pentru ca nu vreau sa mai fuga și sa pățească ceva ....spune Bryan și se arunca pe unul din fotolii .

Dylan nu mai spune nimic ,doar ma așeaza pe pat și după se pune lângă mine și ma sărută pe gat . Îmi era dor de atingerea lui dar ma simt vinovata . Ma simt vinovata ca nu am putut sa fiu lângă Arden ....