Iubire Interzisă -- h.s fanfic

10. Informaţii

-Nu ai pic de raţionament în tine, ştiai? mă întrebă, privindu-mă adânc în ochi. 

-De ce spui asta? m-am prefăcut eu afectată. 

-Tocmai ai aflat că eşti o vampiriţă şi că eu te-am făcut aşa ceva, drept urmare şi eu sunt acelaşi lucru, iar tu nu simţi frică, nici furie, ci mai degrbă....

-....dragoste? l-am întrebat eu şoptit când am văzut că  nu mai termina propoziţia. Te iubesc, Harry. Sentimentele mele nu vor fi influenţate de acest incident, oricât de ciudat și nebun ar suna. Şi, în plus, tu tocmai mi-ai salvat viaţa. Nu ştiu cum să te răsplătesc pentru asta!

-Nu pleca de lângă mine şi este de ajuns. spuse el, cu un zâmbet mai mare pe faţă cum nu l-am văzut niciodată. Mă simţeam atât de bine ştiind că eu sunt cauza acelui zâmbet. 

Atunci, cineva şi-a dres glasul. Mi-am întors repede capul spre sursa zgomotul, dar încă simţeam privirea lui Harry pe mine. Louis ne privea zâmbind amuzant.

-Ce eşti tu? mă întrebă el. În afară de vampir, desigur. Ai reuşit tu, ca fată, să îl faci pe Harry să zâmbească cu adevărat?

Am râs scurt când am auzit vorbele lui. Deci şi eu eram prima la ceva pentru Harry. E bine de ştiut. Mă simțeam bine să știu că, în sfârșit, eram mai experimentată decât el.

-Bună! bărbatul pe care nu îl cunoşteam veni mai aproape de mine şi îmi întinse mâna exact cum făcusem eu cu Anne. Numele meu este Robin! Sunt liderul acestui trib de vampiri.

Am dat mâna cu el, încercând să analizez ce tocmai a spus. Erau mai mulţi vampiri?

-Sunt mai multe? acestă informaţie mă făcu să ameţesc puţin.

-Suntem o adevărată comunitate. Dar semănăm atât de mult cu oamenii încât nimeni nu îşi dă seama. Niall apăru lângă noi fiind cu adevărat entuziasmat. Mai avea puţin şi ţopăia.

Am chicotit din nou, aruncându-mă în braţele lui. Nu numai pentru că mă simţeam slăbită, ci şi pentru că îmi făcea foarte bine să simt o persoană fericită lângă mine. L-am auzit pe Harry mârâind uşor şi pe Niall râzând odată cu mine.

-Stai liniştit, prietene, nu ţi-o fur! spuse el gând ne-am despărţit. Adică, este foarte frumoasă şi sunt sigur că şi specială, dar este a ta. 

-Acesta ar fi unul din acele momente în care trebuie să taci. spuse Harry, încruntându-se puţin la amicul său, dar având încă un zâmbet pe faţă.

Niall aprobă printr-o mişcare a capului şi plecă de lângă noi, ducându-se în spatele lui Liam. Harry îşi încolăci posesiv braţul în jurul taliei mele.

-Bun, acum că am stabilit că suntem cu toţii bine, am nevoie de nişte explicaţii. Cum naiba am ajuns să fiu vampir? i-am întrebat eu.

Am încercat să fac discuţia să aibă un strop de amuzament, dar iubitul meu era cât se putea de serios şi afectat când îmi povesti ce ştia el. Eu i-am spus ce s-a întâmplat până să ajungă el. La final, Robin veni lângă mine şi îmi prinse mâna într-a lui.

-Acum eşti în siguranţă. Eu, personal, mă voi asigura că vei avea cele mai bune condiţii şi Taylor cu Selena vor fi aspru pedepsite pentru ceea ce au îndrăznit să facă. Este interzis ca vampirii să atace civili. Aceasta este una dintre cele mai importante reguli, pe care va trebui să le urmezi, acum că eşti una de a noastră. Am aprobat cu o mişcare a capului, simţindu-mă din ce în ce mai obosită. De ajuns pentru astăzi! Harry te va conduce în camera ta.

Harry mă luă de mână şi mă conduse pe holul lung, căruia nu îi descoperisem sfârşitul încă. Apoi, mi-a picat fisa.

-Cât am fost leşinată?l-am întrebat eu, devenind agitată.

-O săptămână, de ce? îmi răspunse el, încruntându-se uşor.

-Ce ştie tata, Harry? Ce crede oare, după ce nu am mai dat pe acasă de o săptămână?!

-Stai liniştită, iubito! Robin i-a spus că am mers împreună la casa părinţilor mei pentru a-mi cunoaşte familia.

-Şi eu ce îi spun dacă mă va întreba cum îţi este familia? eram atât de obosită încât nu mă puteam gândi la nici o cale de scăpare.

Harry surâse, după care îmi răspunse ceva mai vesel:

-Dar chiar ai făcut-o. În mare parte, de fapt.

-Ce vrei să spui? începeam să devin foarte confuză.

-Anne este mama mea, iar Robin îmi este tată vitreg.

La această afirmaţie, gândurile mi s-au mai limpezit. De aceea mi se părea că Anne seamănă cu Harry! Sau invers, cel puţin...

-Cum adică în mare parte? l-am întrebat din nou.

Erau foarte multe de informaţii de asimilat pentru o singură seară, iar eu nici măcar nu eram sigură care era faza cu vampiriţa.

-Păi, eu mai am o soră. O cheamă Gemma. Este plecată din oraş deocamdată, dar fii sigură că nu scapi de interogatoriul ei. 

Am râs amândoi, iar eu mă simţeam mai detensionată. Când îmi petreceam timpul cu el, parcă toate grijile îmi dispăreau, chiar dacă el era sursa a majoritatea dintre ele. Am ajuns într-o cameră albastru-închis. Aceea avea să fie camera mea pentru încă o săptămână. Harry nu a plecat din încăpere nici când m-am dus la baie. Eram mai obosită decât m-aş fi aşteptat, ţinând cont că am fost în comă o săptămână întreagă. Cât timp iubitul meu mă aştept cuminte pe pat, eu m-am băgat la un duş fierbinte. Era tot ce mi.aş fi putut dori. Stropii cădeau pe pielea mea, mâingâind-o şi arzând-o. În comparaţie cu temperatura corpului meu de acum, apa era extrem de fierbinte. Însă, în ciuda acestui detaliu, nu eram derajată în nici un fel. Am citit într-o carte că vampirii nu simt frigul sau căldura. Oare chiar era adevărat? Asta ar fi însemnat că avem o şansă să arăt şi eu, măcar a dată în viaţă, sau ce-o fi fost ceea ce aveam eu, ca un fotomodel. Iarna nu mai eram nevoită să mă înfofolesc cu cinci geci, trei fesuri şi zece fulare, ci puteam să îmi iau un pulover pe mine şi atât. Eram super entuziasmată. Îmi pusesem în gând să o fac de râs pe Taylor şi vrăjitoarea aceea, Selena. Trebuia să îmi dau seama de prima oară că era ceva necurat la mijloc. Însă, eu eram prea bună cu toţi. Şi atunci, gândul mi-a zburat la tata. El credea că sunt într-o excursie cu Harry la părinţii lui, nevătămată şi în viaţă. Ce îi voi spune când mă va vedea cum beau sânge? Nu trebuia să afle niciodată ce sunt. Dar ce voi face când va observa că nu îmbătrânesc? Urma să îmi petrec o eternitate în minciună, fără să îmi fie afectată conştiinţa. Asta nu era normal. De fapt, nimic din ceea ce mi se întâmpla nu era normal. Oftând adânc, am ieşit din cadă şi m-am şters, prea aspru aş fi putut spune. Simţeam ceva faţă de corpul meu. Dezgust, cred. M-am dus în faţa oglindei. Nu arătam  mai diferit decât atunci când eram în viaţă, ba chiar mai bine. Kilogramele în plus dispăruseră, obdomenul meu fiind plat, dar cu unele forme bine definite. Şi, totuşi, nu mă simţeam  bine în pielea mea. Am scuturat din cap, eliminând gândul. M-am schimbat în pijamalele din cuier şi am intrat în dormitor. Harry era acolo unde îl lăsasem. Mi-a zâmbit fericit când m-a văzut.

-Haide, ai nevoie de odihnă adevărată. Ce ai făcut timp de o săptămână nu s-a putut numi somn. Ştiu cum este focul interior. spuse el, ochii întunecându-se pentru o secundă.

Mă băgă în pat, învelindu.mă ca pe o mumie. Amuzant era că nu simţeam acea căldură plăcută a păturii. Eram ca de piatră. Amuzant cu sensul de ironic, evident. Harry a ieşit din cameră, închizând lumina. Nu a durat mult până să mă scufund în lumea viselor. Însă, aceasta era plină de duşmani, care nu voiau să îmi dea pace.  

Editat

2050 cuvinte