Dr. Psychophath [Yaoi]

Capitolul 8

Am strâns din dinţi după am ridicat palma pregătit să-l plesnesc pe individ. Mi-am luat avânt şi am tras dar mi-a oprit mâna înainte să apuc să-l ating măcar. Mă privit ameninţător şi a spus:

- Uite, ştiu că poate că-ţi plăcea de ea dar nu trebuie să te răzbuni pe mine pentru asta. N-am făcut nimic, sublinie el ultima propoziţie.

-... Aşa e... n-ai făcut nimic s-o ajuţi, am zis eu încercând să mă abţin să nu plâng. Eşti... eşti cea mai egoistă, lacomă şi nemernică persoană pe care am întâlnit-o vreo dată! Aş fi preferat să nu te fi întâlnit niciodată. Te urăsc!! *au, direct la sentimente*

Deodată simt cum piciorul sau mă loveşte cu putere în stomac de cad pe jos. După se apropie de mine şi spune:

- Şi eu la fel... Nu mi-ai plăcut niciodată, aşa că cară-te de aici.

Am rămas puţin mişcat la cele spuse de el, dar ştiu că a reacţionat aşa doar pentru că era furios, şi eu eram furios şi am spus lucruri urâte. M-am ridicat şi am luat-o la fugă spre casă. Pe atunci nu prea gândeam calumea aşa că eram destul de supărat pe el dar, în acelaşi timp, îmi părea rău. Nu am vrut să-i spun că-l urăsc, nu am vrut să ridic mâna asupra lui... dar... n-am avut de ales.

După ceva timp am ajuns acasă. Am deschis uşa casei şi i-am văzut pe ai mei privindu-mă cam nervoşi şi bătând din picior. Am înghiţit sec şi le-am zis:

- H-hei mami, tati, ce faceţi?

- Ce facem noi? Ce faci tu domnişorule? Pe unde umbli de 2 zile încoace? a întrebat mama.

- Scuze mamă dar promit că nu se va mă repetă... Numai am nici un motiv să întârzii, am zis plecând uşor capul.

- O-ok... zise femeia după am luat masa.

Eram supărat evident, dar nu numai din cauza morţii Mihaelei dar şi din cauză că am încheiat-o cu Nathan. Sper totuşi să fie fericit alături de Hades. Eu în schimb îmi voi continua viaţa, voi merge la facultate probabil şi voi deveni medic. De ce? Pentru că vreau să salvez vieţi, nu să le las să mor cum a făcut... nu mai contează. Trebuie să încetez să mă gândesc la el altfel voi intra în depresie.

După ce am luat masă m-am dus prin parc ca să-mi aşez gândurile.

Perspectiva lui Nathan

Am deschis uşa cu forţa şi după am trântit-o în urma mea. „Puşti idiot!!!!!" am strigat în gura mea după m-am dus în bucătărie unde am aruncat tot ce-mi pică în mână. Trebuia să-l fi omorât atunci când am avut ocazia dar acum e prea târziu. Poate aş putea să merg într-o seară la el acasă, să-l ucid şi să fug în altă ţară, său şi mai bine, să-i omor pe toţi din casa aia, sau să-l răpesc pe el şi părinţii lui şi să-i torturez. Posibilităţile sunt infinite, sau nu chiar.

Hades apare de nicăieri atras probabil de zgomot. Mă priveşte pentru câteva secunde se rezemă de tocul uşii şi spune:

- Deci, ţi-a dat papuci sau i-ai dat papuci?

- Nu e treaba ta!! am ţipat după arunc o ceaşcă spre el, dar se fereşte.

- Hei, hei, nu trebuie să faci aşa. Dacă tot venind vorba, nu vrei cumva să te răzbuni? spuse zâmbind malefic.

- Bineînţeles că vreau!! Să-l văd suferind, ar fi ce-l mai bun medicament la acest moment.

- Perfect, atunci facem aşa: eu iau nişte suflete pentru tati şi tu te răzbuni, ce zici?

- Hmm... nu, vreau să mă ocup personal de asta.

- Cum vrei, dar dacă ai nevoie de mine sunt sus, spuse el după pleacă unde a zis.