Dr. Psychophath [Yaoi]

Capitolul 5

Puştiul s-a ridicat cam ameţit după am pornit la drum. Părea mult mai în formă acum decât aseară... ciudat. Cum am bănuit casa lui era la 700 de km distanţă de aici. Era un fel de conac vechi. Plantele aproape că ajungeau la acoperiş, geamurile erau sparte iar iarba îmi ajungea până la glezne. „Ori părinţii lui sunt plecaţi ori sunt nişte leneşi" gândeam eu privind acea clădire cu scârbă.

- Ei puştiule, aici ne despărţim, i-am spus.

- Poţi să mă conduci înăuntru, te rog, zise el uitându-se adânc în ochii mei.

„Sigur e ceva la mijloc, dar nu-mi pot da seama până nu intru.."

- Ok... am zis eu după ne-am îndreptat către uşă.

Am pus mâna pe clanţa supa am intrat. Mare greşeală. Înăuntru era aproape întuneric pentru că pe jos erau câteva lumânări. Pe pereţi erau nişte cruci sataniste făcute cu sânge şi doi părinţi care stăteau pe un uriaş semn satanist. Nu eram chiar aşa de impresionat pentru că bănuiam ceva de la început dar totuşi ce l-a determinat să-i omoare... ah ştiu, pentru că e satanist, ce naiba. Cam semănăm, doar că eu nu-s cu chestii d-astea... sau orice alt fel de religie.

- Ok puştiule te-am condus, acum trebuie să plec, am şi alte lucruri mai importante de făcut, spun eu gata să plec dar uşa se închide singură. La naiba... hai, lasă-mă să plec, n-am timp de joacă.

- Chiar nu eşti impresionat? zise el aşezându-se pe un fel de scaun ciudat.

- Nah, am văzut chestii şi mai ciudate de atât, am spus pe un ton calm.

- Pffff, mori, mi-a zis după din mâinile sale a început să izbucnească foc ca un fel de fireman.

Acesta a zâmbit malefic şi a tras în mine. Din fericire am reuşit să mă feresc, dar uşa a fost nimerită, şi totuşi tot nu putem s-o deschid. „Puştiul ăsta devine enervant" gândesc eu iritat. Trebuia să scap de acolo dar nu prea ştiam cum. I-am privit părinţii şi mi-am adus aminte de ai mei... aşa că m-am gândit la ceva.

- Şi... cam când i-ai omorât? Întreb eu.

- Hm, acu câteva luni, de ce? mi-a zis privindu-mă fix.

- Doar de curiozitate, eu i-am omorât acu 7 de ani.

- Interesant, de aceea stai singur într-o pădure, să nu te prindă poliţia, spuse puştiul schiţând un zâmbet la colţul gurii.

- De unde ştii că mă caută?

- I-am văzut la uşa ta acu o zi...

- Pff... mă urmăreşti? am spus încruntându-mă.

- Nu, doar am trecut pe acolo şi am văzut pur şi simplu. Iar legat de pisică, a fost o momeală.

- Oricum am omorât-o, deci poţi să-i spui "pa pa".

Băiatul a început să râdă isteric privind tavanul ăla care mai avea puţin şi cădea la cât de vechi era, după zâmbi sadic.

- Se pare că urăşti şi animalele nu numai oamenii, interesant, foarte interesant... hmmmm, oare ce să fac eu cu tine? Să te omor? Nu, ar fi prea uşor... Să te torturez? Eh, mi-e prea lene...

- Să-mi dai drumul poate?

- Nah, nu-mi place ca cineva să scape... În plus lui tati nu i-ar plăcea să piardă vreun suflet.

- „Tati"? Cine-i tati asta? am întrebat confuz.

- Lucifer desigur, cine alt cineva. Ce mai nemiloasă şi înfricoşătoare fiinţă existenţa.

- Vrei să vezi ceva şi mai oribil? l-am intrebat.

- Surprinde-mă.

Fără să mai stau pe gânduri mi-am dat masca jos şi am zâmbit larg ca un psihopat ce eram. Acesta făcu ochii mari deodată de zici că i-ar fi văzut p**a lu tat-su sau altceva asemănător. În mintea mea râdeam de mama focului văzându-i reacţia.

-... Am... ce... c-ce mai e şi aia? Întreabă el cam speriat ce-i drept. *Răspuns: di mouth*

- Păi evident, o gură perfect sculptată şi prăjită, îi spun în mod ironic.

-... Mda... zise el cam confuz dar încă terifiat.

- În fine, dacă nu vrei să-ţi mai creez senzaţii de vomă ai face mai bine să-mi dai drumul.

- Hmpf, ok... pleacă, zise el cam trist.

- Hei... dacă n-ai ce face, ştii unde să vii.

- Ce vrei să zici cu asta, vrei să fim... prieteni?

- Mda, adică semănăm mult şi chiar m-am plictisit să stau singur şi, în plus, vreau să uit de cineva.

- Ok, presupun că nici eu n-am ce face, deci prinde-mă, zise el după sare în braţele mele.

Bine că l-am prins altfel friptura mă făcea. Ne-am îndreptat spre casa mea. Pe drum el mi-a zis că a mai omorât şi alţi oameni ca să le ia sufletele şi să le trimită lui Lucifer *idee furată în Lucius, ştiu*. Aparent el se numeşte *tobe* Hades *ca altul n-am găsit... şi ca să nu semene cu jocul* şi e adoptat... mda.

Am ajuns însfârşit la casa mea. L-am pus pe băiat jos după s-a făcut comod.

- Mai ai şi alte dormitoare înafară de ăla? a întrebat băiatul.

- Am... de ce?

- Păi în casa mea începe să pută şi, în plus, aici e mult mai frumos.

- Mda, mai am vreo câteva nefolosite, dar dacă stai aici va trebui să faci un lucru important.

- Şi anume?

- Să găteşti, căci eu habar nu am. Deci?

- Hmm... ok, o să văd ce pot face.

- Poţi începe de pe acum, pentru că mor de foame, m-am plâns.

- Fie... zise el nu prea încântat.

S-a uitat puţin în frigider, a ales ceva legume şi condimente şi a început să gătească, dar pentru că se plictisea a început să vorbească:

- Deci, ziceai că vrei să uiţi de cineva... cine?

- Păi a mai fost un tip aici înaintea ta pe care... îl, nu ştiu dacă, plăceam şi a plecat. Şi începuse să-mi p-placă.

- Adică eşti gay?

- Da...

- Asta e împotriva creştinismului... e bine atunci, zise el încântat. Şi de ce nu mergi să-l vezi.

- Nu ştiu unde stă. Tot ce ştiu e că e la o şcoală din apropiere.

- Hm... cred că am un plan, zise el zâmbind malefic.

Va urma...

___________________________________________________

Heii, azi m-am gândit să postez mai devreme pentru că am avut chef de scris. În fine, n-o mai lungesc, întrebarea e: Care e planul lui Hades?