Capitolul 9

603 29 13
                                    

Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre ușă. Cine o fi? Deschid ușa și încremenesc. Dumnezeule, nu tu! Cum a ajuns aici?

- Brianna Davis în persoană? spune, ducând mâna la gură în semn de uimire.

- Chiar eu. Ce cauți aici? întreb iritată.

- Ce cauți tu, nu eu! Aici locuiește unchiul meu.

Unchiul lui? Își bate joc de mine sau vorbește serios? Mă trag într-o parte, pentru a-l lasă să între în casă și îi aud pe cei doi monstruleți cum strigă și amândoi sar în brațele lui. Dacă au verișor, de ce m-a pus pe mine să stau cu ei?

- James, ne bucurăm că ai venit. Tanti ne-a certat azi. Mă pârăsc cei doi.

- Tanti? spune James râzând copios.

- Da James, spune Andy.

- Băieți, mergeți în camera voastră și așteptați până vin eu. Am o surpriză pentru voi! le spune James drăcușorilor.

Andy și Chad fug entuziasmați în camera lor, iar eu am rămas lângă acest nemernic. De ce i-a trimis sus? Își întoarce privirea spre mine și un zâmbet îi apare. Face un pas spre mine, iar eu unul în spate. Continuă să se apropie de mine, iar cu fiecare pas al său, eu mă dădeam în spate. Soartă nemiloasă! Spatele meu face contact dur cu peretele, iar James se oprește la câțiva centimetri de fața mea. Îi puteam simți respirația ușor mentolată.

- Brianna, mi-a fost dor de tine! spune zâmbind.

Un sentiment straniu mă cuprinde. Unul ce nu l-am mai simțit până acum. Mici fiori reci îmi cuprinde tot corpul, picioarele îmi sunt parcă din gelatină, iar buza inferioară îmi tremură. De ce am sentimentul acesta când James este lângă mine?

- Și mie. Cuvintele îmi ies din gură fără să îmi dau seama. După ce mă trezesc la realitate, îmi dau o palmă mentală pentru prostia pe care am spus-o.

- Chiar?

Se apropie din ce în ce mai tare, iar când credeam că buzele noastre vor face contact, se întoarce și îmi plasează un sărut pe obraz, apoi se îndepărtează brusc intrând în bucătărie. După ce ies din tranșa în care eu singură am intrat, mă îndrept nervoasă spre locul unde idiotul ăsta a mers.

- De ce ai făcut asta? strig, făcându-l pe James să se uite mirat la mine.

- Am făcut ce? Am venit aici pentru că m-a sunat unchiul meu să îți spun că nu ajung mâine dimineață, ci doar seara. Spune liniștit dând drumul la aparatul de cafea.

***

Seara s-a lăsat repede, iar James încă este aici. Tot ce a făcut a fost să se joace cu băieții și să se uite la televizor, mai bine spus la meciul de fotbal. Profitând de faptul că James nu a plecat încă, îmi iau o țigară și bricheta, ieșind din casă. Închid ușa în urma mea și îmi aprind țigara, rămânând pe veranda casei. Un sunet, semn că s-a deschis și apoi închis ușa mă face să privesc spre cer, fără să bag de seamă cine a ieșit.

Deși este vară, afară este destul de răcoare. Tresar când cineva tocmai mi-a pus pe spate o bluză. Îmi întorc privirea și văd un James zâmbăreț. Îmi întorc, din nou, privirea spre cer. Nu se vedea mare lucru, din moment ce niște nori urâți s-au așternut peste frumoasa lună. Stele se vedeau la fel de slab ca luna. Trag din țigară, făcând mici cerculețe din fumul ce îmi părăsea gura. Un mic țipăt îmi iese printre buze când un fulger, urmat de un tunet puternic se auzi. Fără să îmi dau seama, s-ar ca arsă exact în brațele lui James.

- Frică de tunete și fulgere? spune cu amuzament.

- Foarte! De mică îmi este frică de furtună.

- Cred că ar trebui să intrăm, pentru că începe ploaia. La terminarea propoziției lui, un alt tunet se auzi, făcându-mă să îmi pun mâinile după gâtul lui și fața pe pieptul lui.

- Chiar trebuie să intrăm! spun după ce mă retrag din îmbrățișare.

Intrăm împreună în casă și ne punem pe canapea. Mă hotărăsc să merg să văd ce fac băieții, deoarece nu sunt în living și nici în bucătărie. Îl anunț pe James și urc la etaj. Deschid încet ușa camerei și văd doi băieți intrați în lumea viselor. Bine că au adormit, dar eu nu pot să dorm din cauza furtunii. Cobor scările și mă îndrept spre locul unde l-am lăsat pe brunet. Mă pun lângă el și îmi îndrept privirea spre televizor.

- Cred că ar trebuii să plec. Este ora 23:30. Mă anunță băiatul de lângă mine.

Un alt tunet puternic se aude, făcându-mă să îmi închid ochii și să îi țin strâns închiși. Îi deschid, într-un final și mă uit la James care mă privea blând.

- Te rog, nu pleca! îi spun.

Nu mă interesează că își va face o părere proastă despre mine, deoarece frica mea de furtuni este mult mai puternică decât rușinea pe care o voi simți mâine dimineață. Acesta se ridică de pe canapea și aprobă ușor din cap. Îmi întinde mâna și fără să mă gândesc, i-o cuprind. Mă trage după el până la etaj, intrând în camera unchiului său. Mă trage de mână și îmi face semn din mână să mă așez pe pat.

Mă așez pe pat, iar James mă învelește cu o pătură. Se pune în șezut pe pat și se uită la mine. Ochii noștri se intersectează, făcându-mă să mă pierd în ei. O altă bubuitură se aude și îi sar în brațe brunetului.

- Voi sta aici până adormi, îmi confirmă el.

- Dormi cu mine, te rog! a doua prostie pe care o scot pe gură în seara aceasta.

- Bine, îmi spune și se întinde pe cealaltă jumătate a patului.

Mă apropii de el și îmi așez capul pe pieptul lui, acesta punându-și mână pe spatele meu. Deși nu simt nimic pentru el, în brațele sale mă simt în siguranță. Tunetele puternice ale furtunii parcă acum nici nu se mai aud pentru mine. Intru repede in lumea viselor, adormind rapid.

Hei!

Am revenit cu un nou capitol! Nici măcar eu nu credeam că va veni atât de repede. Vreau să vă mulțumesc pentru voturi și comentarii. Vă iubesc! Aștept părerile voastre despre acest capitol. Pupici!

Băiatul din Liceu I și IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum