Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 1

Razele puternice ale soarelui mă trezesc din somnul meu odihnitor. Mă ridic alene din pat și mă opresc în fața geamului. Trag puțin de perdea și las razele soarelui să-mi învăluie corpul. În fiecare dimineață, îmi plăcea să stau la geam și să admir frumusețea naturii.

Mă îndrept cu pași mărunți spre dulap și îmi scot rochița mea înflorată, apoi mă îndrept spre baie, cu gândul de a face un duș. Îmi las pijamalele să-mi cadă de pe mine și intru. Pornesc apa și tresar când corpul meu face contact cu apa caldă. Iau săpunul si încep să-mi umplu corpul cu spumă.

Ies dinăuntru și îmi iau rochia pe mine, urmată de geaca mea de piele și în picioare botinele cu toc. Ies din cameră și mă îndrept spre bucătărie, unde masa era deja pusă.

- Bună dimineața mami, tati. Spun și îi sărut pe amândoi pe obraji.

- Bună scumpo, mă salută mama.

Mă așez la masă, urmată de cei doi părinți ai mei și începem să mâncăm. Părinții mei sunt cei mai buni, mereu m-au înțeles și m-au susținut când am avut nevoie de ceva. După ce termin de mâncat, mă ridic de la masă și le spun părinților că ies în oraș.

***

- Doamne, nu te-ai trezit încă? Spun către prietena mea care stătea întinsă pe pat.

Iau perna în mână și încep să dau în ea. Pe spate, pe picioare și chiar și în cap până când acei doi ochii ciocolatii mă privesc nervoși.

- Bri, ce vrei? Mă întreabă Aida smiorcăindu-se.

- Ne-am înțeles ieri că mergem în mall, Aida! îi răspund supărată.

Îmi face semn să o las să se îmbrace, așa că cobor și merg în sufragerie unde se află Alexa și Will, părinții Aidei. Eu și Aida nu cunoaștem de mici, având în vedere că mamele noastre se cunosc de la grădiniță.

- Alexa, Will, ce faceți? îi întreb zâmbind.

Când eram mică, vorbeam politicos cu cei doi, iar când am crescut mai mare, ei înșiși mi-au să-i tutuiesc, așa că i-am ascultat.

- Bine Brianna, tu? îmi răspunde Will.

- Sunt bine.

Într-un final, își face și prințesa apariția, așa că îi salut pe cei doi și ieșim din casă. Ne urcăm în mașina Aidei și ne îndreptăm spre mall. Facem în jur de jumătate de oră și ajungem. Intrăm în mall și ne oprim la o cafea prima dată.

- Alec unde este? o întreb pe Aida, iar ea doar dă din umeri, semn că nu știe.

Alec este celălalt prieten al meu. Este băiatul prietenei mamei mele, Melisa. Noi trei suntem foarte buni prieteni. De mici suntem împreună, urmând mai mult exemplul mamelor noastre.

Aida, este o persoană în care am foarte mare încredere, de aceea îi spun mereu toate secretele mele. La comportament semănăm. Amândouă suntem niște firi sensibile, dar și vulcanice. Fizic, ei bine nu semănăm deloc. Ea este o fată șatenă spre blond, cu ochii mari și verzi, nu prea mare de statură. Fizicul l-a moștenit de la tatăl ei. Eu sunt brunetă cu ochii verzi, la fel ca tata, iar la comportament sunt exact ca el, așa spunând toți cunoscuții.

- Vă pot ajuta cu ceva? ne întreabă ospătara.

Era un fată cam douăzeci de ani. Blondă, cu ochii albaștri și mari, iar zâmbetul era unul imens.

- Sigur. Două cafele cu lapte, îi răspund privind pe geamul mic din dreapta mea.

Stăteam la masă și povesteam cu Aida despre facultate, când o tipă de vreo treizeci și cinci de ani, cu părul creț și roșcat, nu prea înaltă se oprește la masa noastră și ne lasă cafelele.

- Merg până la toaletă, spune șatena mea și pleacă.

Rămasă singură la masă, îmi savuram cafeaua cu lapte în liniște și priveam din nou spre geam. Dintr-o dată, în raza mea vizuală apare acea fată, chelnerița. Vorbea la telefon și gesticula nervos, de parcă acea persoană ar putea să-l vadă prin intermediul telefonului.

- Brianna! îmi aud numele și îmi întorc privirea spre băiatul ce vine grăbit spre mine.

- Nu pot să cred, Alec! spun aruncându-mă în brațele lui.

Mă ia în brațe și se rotește cu mine. Câțiva oameni ce se aflau lângă noi, se uitau și zâmbeau, cel mai probabil crezând că suntem un cuplu. Noi doi? Nee, relația dintre noi este mai degrabă cum este relația dintre doi frați, dar nu mai mult.

Alec este un băiat extraordinar. Înalt, cu părul lui brunet și bine aranjat si ochii ciocolatii. Este un tip de treabă, cu suflet bun, săritor și glumeț. Chiar dacă arată excelent, noi doi nu simțim iubirea aceea dintre un cuplu, ci iubire frățească.

- Ce faci? mă întreabă punându-se pe scaunul de lângă mine.

- Sunt bine. O aștept pe Aida, a mers până la baie.

Și-a comandat și el o cafea și a început să îmi povestească despre excursia lui în Spania alături de părinți. Ce locuri interesante a văzut, ce a făcut și normal, cu ce fete a umblat.

- Alec Walker, ești tu dragă? se aude vocea Aidei din spatele meu.

Alec se ridică și o strânge ușor în brațe. Aida ni se alătură la masă și începem să ne povestim ce am făcut în vacanță de vară, pentru că nu am fost împreună. Fiecare au fost plecați alături de părinți. Mă simțeam extrem de fericită că după două luni mi-am revăzut prieteni. Am povestit, am râs și chiar am și băut puțină, sau mai multă tequila.

Stând cu prietenii mei, am pierdut noțiunea timpului, așa că afară s-a înserat. Îmi iau rămas bun de la Aida și Alec și plec spre casă. Nu mi-am luat mașina pentru că nu credeam că Aida se va ameți în halul ăsta.

Mă duceam acum pe străzile întunecate ale orașului. Afară, lună își făcuse apariția, înconjurată de micuțele stele care înveleau cerul de culoare albastră. Ajunsă într-un parc, întunericul era mult mai accentuat, deoarece micile felinare erau în număr mic.

- Brianna Davis? se aude o voce din spatele meu.

Pur și simplu m-am oprit în loc și am încremenit. Adică care erau șansele să mă întâlnesc cu o persoană cunoscută în parc, la această oră? Cred că șanse minime. Mă întorc încet spre partea din care s-a auzit vocea. Era un bărbat, de-o vârstă cu mama sau poate mai mare cu un an-doi, blond și cu ochii căprui.

- D-da, eu sunt. Îi răspund bâlbâindu-mă.

- Ce mai face mama ta? mă întreabă cu un zâmbet mare pe față.

Bun. Omul ăsta mă sperie, dar în același timp mă interesează să știu de unde o cunoaște pe mama mea.

- O știți pe mama? spun uimită de tonalitatea vocii mele.

- Sigur. Eu și mama ta ne cunoaștem din liceu. Spune mamei tale că o salută Max. Îmi spune si pleacă, nu înainte de-a mai zâmbi odată.

Mă întorc pe călcâie și îmi reiau traseul spre casă. În drumul spre casă eram parcă hipnotizată. Mă gândeam la acel domn. Părea supărat? Nu, cred că mi sa părut. Sau nu?

Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în fața casei mele. Am intrat în casă și am renunțat repede la botinele ce îmi dădeau dureri de cap. M-am dus în camera mea, am renunțat la haine si am făcut o baie. După terminarea băi, m-am pus în pat, adormind imediat.

Bună. Acesta este primul capitol din "Băiatul din Liceu II" Sper să vă placă și că întotdeauna să-mi scuzați eventualele greșeli. Îmi pare rău că am întârziat cu publicarea. Vă pup!