Un nou început

Capitolul 8

Drumul spre carciuma s-a desfasurat intr-o tacere deplina. Niciunul dintre cei 2 nu avea sa-i spuna ceva celuilalt. Deja parerile au fost impartite, concluziile au fost facute, singurul lucru ramas era sa se observe cum trecerea timpului va influenta destinele lor.

Evita sa foloseasca usa din spate si intra direct pe usa principala. Multe priviri sunt surprinse la vederea tanarului. Un grup de 3 indivizi insa il saluta zgomotos.

- Kay, de cand nu te-am mai vazut ! Sa fi trecut un an, poate 3. Cum o mai duci ? Am crezut ca ai murit in incidentul de la Rasha. Chiar m-a intristat gandul. Oricum ma bucuri ca esti in viata. spune un barbat destul de solit razand copios. 

Kay incearca sa-si mentina calmul, desi era vizibil enervat de atitudinea barbatului.

- Blake ar trebui sa te opresti din a face asta. Stii ca doar il enerveaza atitudinea ta. Ai putea macar o data sa te comporti mai responsabil ? un tanar cu ochelari obiecteaza.

- La dracu, Viz. Nu poti sa-ti tii niciodata gura ? Nu vezi ca esti singurul nedorit de aici ? rabufneste barbatul.

- Saraca bestie cu creier de gaina. murmura tanarul catre nimeni in mod special.

Al treilea individ intra insa in discutie inainte ca totul sa degenereze.

- Haideti, gata. Nu e momentul sa faceti un spectacol aici, tocmai cand ne-am regasit vechiul tovaras. Totusi nu pot sa-mi dau seama cum de va lasati influentati de detalii atat de marunte si niciunul nu a putut sa observe faptura fermecatoare de langa el. spune un individ imbracat in armura in timp ce se apleaca si saruta mana printesei.

- Hades, cum poti fi sigur de asta cand nici macar nu i-ai vazut fata ? intreaba Blake.

- Intuitia, dragul meu prieten, intuitia. in momentul in care-si da seama ca vorbele lui nu au fost intelese a incercat sa explice mai clar. Vezi tu textura si culoarea pielii ei, precum si forma picioarelor, pozitia ei perfecta, trasaturile feminine, precum si pelerina care-i ofera un aer de mister nu e nicio indoiala ca este o frumusete nemaivazuta, probabil o faptura nobila, poate chiar o printesa. in momentul in care Hades se apropia de adevar muschii lui Kay au inceput sa se incordeze.

- Oh... Acum am inteles. afirma uriasul. Deci ea e femeia lui, nu ?

- Cu ce scop sunteti aici ? ii intrerupe Kay inainte ca situatia sa devina si mai neplacuta decat era.

- Oh... Direct ca intotdeauna. Sa stii ca ti-am simtit cu adevarat lipsa de-alungul anilor. confeseaza Hades, dar Kay nu se lasa insa vrajit de cuvintele barbatului. 

Barbatul era doar o vulpe vicleana. Oricum nu obisnuia sa-si paraseasca satul. Si faptul ca se afla atat de departe chiar il punea pe ganduri. Vazand ca atentia tanarului era indreptata asupra lui Hades continua.

- Am auzit un zvon ca te-ai afla prin aceasta regiune si ne-am gandit ca ne poti ajuta cu niste treburi. Doar stii, de dragul vremurilor bune. spune Hades ranjind.

- Am treaba. Poate alta data. raspunde el rapid, luand-o pe printesa de mana si incercand s-o duca cat mai departe de ei.

Poate ca nu o placea, dar asta nu inseamna ca ii va permite sa ia parte la toate crimele lui. Din fericire insa, se pare ca trio-ul s-a linistit si s-a retras la masa lor. Kay respira usurat, nedorindu-si sa ia parte la o lupta contra lor. Desi pareau inofensivi, erau o echipa destul de greu de invins.

In momentul in care se aflau intr-o zona sigura, tanarul ii elibereaza palma adolescentei. Gestul pare a fi insa prea brusc, din cauza faptului ca gluga pelerinei ii cade, demascandu-i roseata chipului. Kay are nevoie de cateva secunde pentru a intelege semnificatia din spatele gestului ei.