Un nou început

Capitolul 4

Baiatul s-a asezat pe canapea, pentru a procesa cu mai multa usurinta cuvintele unchiului sau. Privirea lui era indreptata asupra unui punct inexistent din incapere, in timp ce pulsul sau atinsese cote alarmante.

Kay nu s-a gandit niciodata ca unchiul sau ar fi atat de iresponsabiul incat sa porneasca o revolutie, ce-i drept batranul exagera adesea, dar a presupus ca toate astea ar fi din cauza varstei sale.

Simpla idee de mobilizare a unei armate de 200 de oameni contra armatei imperale era o absurditate absoluta. Kay cunostea o parte dintre cavaleri si e constient de aptitudinile lor, care le depasesc cu usurinta pe cele ale voluntarilor.

Situatia regatului era intr-adevar dezastruoasa, iar timpul nu era de partea lor, dar totusi... Oricum ai privii situatia atacul pe care-l vor lansa va fi sinucigas. Ochii baiatului se indreapta in directia batranului, in speranta ca si el e constient de absurditatea cuvintelor sale.

Kay ofteaza descoperind faptul ca determinarea lui Ty era prezenta, mai mult decat descoperise vreodata. Arunca o privire spre furis in directia tinerei care era raspunzatoare pentru situatia actuala.

Fata avea in jur de 1,70 inaltime, fiind un exemplar destul de inalt pentru acele vremuri. Parul ei era rosiatic, lung, usor ondulat la varfuri. Fata ii era ovala, ochii migdalati, iar buzele ii erau suple, conferindu-i zambetului ei o nuanta misterioasa.

Privirea ei era inca oarecum inocenta, facandu-l pe baiat sa fie constient de varsta ei. Ochii ei de culoarea safirului emanau o lumina blanda, menita sa izgoneasca nelinistile din sufletele supusilor ei.

Corpul ei avea o alura feminina, care impreuna cu gratia miscarilor ei completau tabloul unei tinere din inalta nobilime. Fragilitatea de care da dovada la prima vedere, fiind cumva mascata prin hainele barbatesti pe care ea le purta, impreuna cu sabia ce sta atarnata la mijlocul ei.

Roscata parea a fi persoana ideala cu care sa-ti petreci timpul, indiferent ca luai parte la o seara dansanta, sau pur si simplu daca iesi in oras cu prietenii. Kay intelege de ce unchiul sau era atat de determinat, mereu a avut o slabiciune pentru femeile frumoase.

Dar determinarea femeii era insa un mister pentru el. De fiecare data cand a avut de-a face cu nobilimea s-a lovit numai de indiferenta, snobism, uneori chiar si de un egocentrism care depaseste instinctele animalice.

Ceea ce-l face sa se intrebe ce a convins-o sa urmeze drumul asta ? De ce a ales sa se impotriveasca cu atata ardoare persoanelor care i-au dat viata ? Sa fie acesta un gest de rebeliune specific varstei adolescentine ?

Poate ca daca ar fi fost mai tanar s-ar fi lasat prada acestui mister si sa incerce sa descopere motivele sau motivul deciziei ei. Dar era prea trecut prin viata pentru a se lasa influentat de lucruri atat de banale.

Pentru el femeia reprezenta o distractie de-o noapte, nicidecum ceva care sa-i ocupe timpul atat de mult. Dupa cateva minute de tacere, da voce gandurilor sale, avand grija sa evite privirea printesei.

- Scuze, Ty. Nu-mi permit sa-mi irosesc viata intr-o astfel de misiune sinucigasa. Daca ai sta cateva momente si te-ai gandii mai bine ai devenii si tu constient de absurditatea situatiei si mi-ai urma exemplul, pana nu e prea tarziu.

Sarah a vrut sa paraseasca grupul de orfani de care se ocupa si sa se duca in directia individului care cu doar cateva cuvinte criticase aspru toata munca grea pe care atat ea cat si prietenii ei au depus-o in tot acest timp, insa Kate a oprit-o, strangandu-i incheietura cu putere.

Fata si-a deschis gura in speranta de a obiecta gestul prietenei ei, dar ea insa si-a scuturat capul facand-o sa devina constienta de absurditatea intentiei ei. Roscata isi inchide ochii cateva secunde, dupa care revine la calmul ei obisnuit.

Kay i-a urmarit reactia cu coada ochiului si a ranjit amuzat la cat de usor de influentat poate fii. Privirea lui paraseste insa frumoasa adolescenta, indreptandu-se in directia unchiului sau. Ty parea sa fie destul de nervos.

Probabil in tot acest timp a crezut ca ii va fi de ajutor, dar probabil batranul a uitat faptul ca nu mai acel baiat fara speranta, care ucidea doar din instinct, de multe ori punandu-si chiar viata in pericol, doar pentru a simti ca traieste, pentru a simti cum adrenalina i se scurge prin vene.

Meseria lui a fost mult timp drogul, care-i curma suferinta. Chiar si acum in ciuda faptului ca nu recunoaste, o buna parte din el inca se lasa dominat de instinctul de libertate pe care locul sau de munca i-l ofera.

- Imi pare rau sa aud asta. spune intr-un final batranul, facandu-l pe Kay sa inteleaga ca i-a acceptat decizia si ca probabil nu va mai fi vreodata fortat sa se gandeasca despre acest lucru.

Insa ce nu a luat baiatul in calcul a fost reactia partenerilor unchiului sau, care pareau ca erau pregatiti sa foloseasca pana si forta pentru a-l face sa se alature scopului lor.

Kay isi ridica o spranceana, usor iritat si in acelasi timp amuzat ca persoanele din fata lui chiar au impresia ca o sa-l poata infrange vreodata.

Reputatia lui era recunoscuta pana si in cele mai intunecata colturi ale regatului. Multi dintre ei il numeau demonul rosu, din cauza faptului ca in momentul in care se lupta personalitatea sa pur si simplu disparea, lasandu-se dominat de instincte.

Multe dintre crimele sale barbare servesc drept povesti de groaza, menite sa impiedice copii sa se aventureze pe strazile Kanei in timpul noptii.

Kay ofteaza in momentul in care un individ de culoare se separa de multime si se aventureaza in fata lui cu un bat in mana.

"Hm... Se pare ca ei chiar sunt un grup de sinucigasi." gandeste el, dupa care se pregateste sa pareze lovitura.

Lovitura insa si-a ratat tinta, iar baiatul examina scena din fata lui. Se pare ca Sarah se decisese sa-l protejeze, sacrificandu-si incheietura stanga pentru acest scop.

Kay o privea surprins, necrezand ca printesa ar fi in stare sa se sacrifice pentru interesele sale.

Lovitura a fost una destul de usoara, care putea fi interceptata aproape fara efort. Dar de ce oare a ales sa faca asta ? Poate impresia lui despre ea e gresita ?

Picaturi de sange se scurgeau lent pe pielea ei fina, cateva dintre ele lovindu-se silentios de podea.

Uriasul, care se aventurase intr-o lupta cu Kay face o plecaciune in timp ce se scuza pentru ranile pe care i le-a provocat.

Printesa insa pare sa-l ignore pe moment, precum si gravitatea neglijentei ei. Ochii ei analizau ochii baiatului, parand nemultumita de rezultate.

- Ridica-te, Math. ii spune uriasului oferindu-i drept suport mana ei vindecata. Nu are rost sa-ti irosesti energia pe indivizi ca el. E doar un sobolan. concluzioneaza ea, dupa care-i zambeste incurajator amicului ei.

"Hm ? Doar un sobolan ?" gandeste Kay "E drept ca am primit porecle si mai ingrozitoare... Dar niciodata atat de decisive si mai ales din partea unei femei. Ori e din vina regalitatii sale ori are un tupeu dat dracului. Orice ar fi nu e vina mea. Deja mi-am pierdut destul timp cu jocul ei. Daca vrea multumiri din partea mea, va astepta mult si bine. Nu-mi plec capul in fata nimanui, mai ales in fata unei femei care se crede-n stare sa schimbe lumea dupa bunul sau plac." fara vreo explicatie baiatul se paraseste incaperea, dar se opreste cu cateva secunde inainte sa inchida usa, auzind vocea unchiului sau.

- In caz ca ai sa te razgandesti oferta ramane valabila. O sa gasesti mereu un pat cald in caz ca doresti sa te intorci.

- O sa-ti accept oferta referitor la un loc pentru dormit, in rest decizia mea e neschimbata si asa va ramane. Pe mai tarziu. spune el inchizand cu putere usa.

In momentul in care paraseste incaperea printesa recunoaate in sfarsit durerea rezultata din urma destului ei.

Kate se apropie de ea cu o trusa de prim ajutor, in timp ce fata privea oarecum pierduta la urmele de sange de pe podea.

Probabil ca Kay are dreptate. Ideea ei e absurda, dar totusi... Trebuie sa faca ceva pana cand nu o sa fie prea tarziu.