Maritata cu Forța

Cap 22 Scrisoarea II

Draga mea,

Când ai sa parcurgi aceste rânduri, eu nu am sa mai fiu lângă tine. Dar sa nu te îndoiești de faptul ca nu am sa te păzesc de sus. Boala m-a sleit de puteri, corpul meu e devorat și încetul cu încetul va dispărea, nerămânând decât niște oase putrede. Dar sentimentele mele vor rămâne mereu vii oriunde m-as afla, iar eu te-am iubit și am sa te iubesc sincer, chiar și dincolo de mormânt. Nu am știut cum sa fiu un tata bun, cum sa ma comport cu tine. Dar după moartea prea iubitei mele Eleonora, inima mea a încetat să mai bată. Am făcut greșeli peste greșeli în ceea ce te privește și mă gândesc cu groaza când va fi să o reîntâlnesc pe lumea cealaltă. Sunt sigur ca mă va ocara, a avut încredere în mine lăsându-te în grija mea, iar eu nu mi-am îndeplinit toată promisiunea: da, am avut grijă de tine, ai o educație ireproșabilă, ți-am oferit tot din punct de vedere material...dar nu ai fost fericita! Sufletul meu fiind îndoliat, simțindu-mă pierdut... of Maria, iartă-mă dacă nu am fost tatăl iubitor de care aveai atâta nevoie! Eu mi-am pierdut soția, dar tu ți-ai pierdut mama. Defapt i-ai pierdut pe amândoi în același timp și din aceasta cauză îți scriu această scrisoare ca să îți explic, pentru că ai dreptul să știi un secret teribil care m-a făcut ce sunt în ziua de astăzi: puternicul și temutul White. Datorită lui m-am însurat cu mama ta și am avut-o doar pentru mine. Nu există părticică din mine care să nu o fi adorat, dar ea.. ei bine mama ta, Maria, nu m-a iubit niciodată. Da, m-a respectat, a ținut la mine, dar nu am putut sa pătrund în inima ei, cum ea era într-a mea. Scumpa mea, unele secrete trebuie să rămână pentru totdeauna îngropate, iar acesta este unul dintre ele. Dar tu trebuie să cunoști adevărul și să fii tare, să nu te lași îngenunchiată de el! Sa nu uiți niciodată ca tu ești Maria White, fiica mea!

Cu multa durere iți spun că, nu sunt tatăl tău biologic, dar asta nu înseamnă ca acum ești mai puțin fiica mea, decât erai cu o clipă în urmă! Poate te întrebi de ce nu ți-am mărturisit acest lucru privindu-te în ochi, pentru ca tu nu ar fi trebuit sa ai habar de acest lucru. Din această cauză iți scriu această scrisoare pe care am sa o ascund. Dacă mânuțele tale vor atinge cartea mult iubita de tine în copilărie atunci mii de întrebări se vor naște, dar dacă nu atunci.. nu ești pregătită să faci față unei asemenea furtuni și e mai bine să nu știi. Îngerul meu, lasă te rog prejudecățile, durerea, neîncrederea la o parte, pentru ca problema trebuie privita din cu totul și cu totul alt unghi.

Provin dintr-o familie umilă: tatăl meu croitor, iar mama mea a fost casnică care s-a ocupat doar de casă și familie. Ca și tine mi-am pierdut timpuriu mama, iar tata s-a închis în el pentru o bună perioadă de timp sfârșind căsătorindu-se cu o femeie care nu știa decât sa îl cicălească și sa îi ceară din ce în ce mai mulți bani până a făcut infarct și a murit, lăsându-mă în grija ei. Nu am sa intru în detalii, nu are sens să dezgrop morții. După terminarea liceului am plecat ca orice tânăr în Londra, sperând sa găsesc ulciorul cu aur de la capătul curcubeului. Dar nu am părăsit ținutul de baștină singur, ci împreună cu cel mai bun prieten: Black. Da, tatăl soțului tău a fost prieten cu mine din copilărie, a fost fratele pe care nu l-am avut niciodată. În capitală am muncit ca un rob, de dimineață până seara ca să îmi hrănesc visul de a deveni cineva. Dar ca să nu mă abat de la subiect, pentru că mintea îmi e plină de amintiri nedorite și demult uitate, iți zic că am întâlnit-o pe Eleonora la o petrecere. Doar că era gazda, iar eu un simplu ospătar. Draga mea scumpă și adorată prin tine curge sânge albastru, mama ta provine dintr-o familie de vază din Anglia. Nu te întrista, ci mai degrabă bucură-te ca mama ta nu a fost orfană. Te-am mințit pentru că așa era cel mai bine. Ce nu cunoști nu are cum să te supere. Dar de fapt într-un fel a fost, deoarece a ales să rupă orice legătură cu familia ei. Alegerea i-a aparținut în totalitate, eu nu am influențat-o și nici nu m-am amestecat. I-am respectat deciziile. Îmi vine să zâmbesc, ce femeie hotărâtă a fost. Îmi imaginez ce dorești să întrebi, dar din păcate Maria nu iți pot destăinui numele de fată al mamei tale. A fost decizia ei, iar eu o respect. Dar să continuăm, din prima clipă când am zărit-o am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare. Eleonora, bineînțeles, nu m-a observat și mult timp am fost invizibil, până când am devenit secretarul unchiului ei. Acum aveam doua teluri: unu să fac firma mea sa prospere și al doilea să mă fac remarcat. Și am reușit pentru că la cinci ani de la prima întâlnire am devenit mâna dreaptă a unchiului ei. Dar chiar și așa, cine eram eu să se uite la mine? Pentru ei eram tot un simplu servitor, băiatul sclipitor care rezolva orice problemă cât ai clipi, dar fără titlu și avere. Nu conta ce făceam, ce îi spuneam, ea nu avea ochi pentru mine. Îmi pierdusem orice speranță, până într-o noapte când a bătut la ușa mea. Și acum o văd, parcă a fost ieri. Ce noapte cumplită, ploua cu găleata ca și cum norii făceau scandal pământului pentru toate păcatele comise. Era udă până la os, tremura, plângea și era terorizată de faptul că era însărcinată. Am încercat zadarnic să o calmez spunându-i cuvinte blânde. Era ca o frunză în bătaia vântului, atât de fragilă, încât nu știam cum sa reacționez. Tot fardul i se prelinse pe față, dar nimic din ce făcea, ce spunea nu îi răpea frumusețea. Am întrebat-o de tatăl copilului, dar nu am primit nici un răspuns decât o tresărire din partea ei. S-a cutremurat luându-mă în brațe. " Te rog, însoară-te cu mine. Îți promit că am sa fiu o soție tandră, iubitoare și devotată. Am să fiu lângă tine la bine și la greu, dacă și tu ai sa fii tata pentru copilul meu" Am acceptat imediat și ne-am căsătorit după o săptămână. Am rupt orice legătură cu familia ei, am luat totul de la capăt. Am dorit sa aflu numele tatălui tău real, am întrebat-o când tu aveai patru ani, dar atâta durere și frică am văzut în ochii ei când am pomenit, încât nu am mai abordat subiectul niciodată. Nu am idee din ce motiv ii era groaza de fostul ei iubit. Da, Maria, l-a iubit... dar m-a iubit și pe mine. În viață nu poți să ai tot ce îți dorești. Dumnezeu îți dă, dar în același timp îți și ia cu cealaltă mână. Din păcate nu iți pot spune numele lui, pentru că nu îl cunosc.

Nu vreau să plângi, ci vreau să iei adevarul așa cum este... adevăr! Eleonora te-a iubit enorm, dar și eu te iubesc la fel de mult. Îți cer din nou iertare ca nu am știut cum sa îți arat și sa te ghidez în lumea aceasta neagra, dar nu eram pregătit să fiu un părinte singur. Nu m-am recăsătorit, deoarece doar mama ta mi-a cucerit inima. Nu face o tragedie, fii puternică cum mama ta a vrut să fii! Nu uita, ești Maria White... fiica mea!

Acum te las, te rog după ce termini de citit și recitit poate aceste cuvinte grele de digerat, te rog arde scrisoarea. Nimeni în afara de tine, de mine care oricum am sa fiu praf și pulbere în curând, nu trebuie sa afle acest teribil secret. Am încredere în tine!

Te pup și te îmbrățișez cu infinit drag,

Tatăl tău

În timp ce Maria simțea că leșină parcurgând încet rândurile, Eduard se uita prin tablou înmărmurit. Urmărise cu mare atenție tot ce se petrecuse în bibliotecă, întrebându-se ce citea de o tulbura așa. Fața îi era cadaverică, ochii înotau în lacrimi și putea pune pariu că și inima îi bubuia în piept ajungând parcă până la el. Ar fi dorit să fie lângă ea, să o aline ca apoi sa o strângă puternic la pieptul său. Observă înfricoșat cum zâna lui tristă, fuge speriată spre ușă. "Unde se îndreaptă în starea aceasta la 2 dimineata?" O urmă, ca să observe că se afla în podul casei, iar ea pe acoperiș. Se uită șocat cât de ireală părea, fusta i se împleticea printre picioare datorită vântului, iar părul o trăgea parcă înapoi în casă... doar că ei nu îi mai păsa de nimic. Simți cum realitatea îl lovește, avea să sară, iar el nu avea cum să o ajute deoarece avea rău de înălțime! Dumnezeule, Maria Black avea să se sinucidă sub ochii lui, iar el nu putea face nimic...