Hurt II | Rebuilding the future [Pauză]

Capitolul 4: Revenire

•Olivia•

Ofițerul Worshy descuie celula, iar celălalt mă împinge încet înăuntru.Încăperea minusculă era dotată cu un pat, cel mai probabil incomod, o toaletă și o ghiuvetă, înghesuite într-un colț.Lumina venită de la bec era slabă, făcând acest loc și mai înspăimântător.

Celălat ofițer îmi dă jos cătușele, iar după ce acesta iese, Worshy mă încuie în spatele barelor.

-Cât timp o să stau aici? zic.

-Ești principalul suspect, iar pistolul folosit pentru ucidere lui Jackson Blackburn este identic cu cel găsit la tine în portbagaj.Trebuie să te reținem 48 de ore obligatoriu, mă informează.

-Alte dovezi mai sunt, împotriva mea? întreb cu o urmă de speranță.

-Arma este chiar acum verificată.Dacă pe ea se află amprentele tale sau ale lui Blackburn, ai încurcat-o rău de tot.De asemenea, tu ești ultima care l-a văzut în viață.Ne scuzi acum!

Cei doi părăsesc încăperea.Câteva minute mai târziu, ușa se deschide din nou pe ea intrând doi bărbați la costum.Unul dintre ei era mai în vârstă, aproximativ 50 și ceva de ani, pe când celălalt avea până în 35.

-Bună seară, domnișoară!Eu sunt detectivul Wells ,iar el este partenerul meu, Richard, mi se adresează domnul mai bătrân.O să-ți punem câteva întrebări, la care va trebui să răspunzi sincer.

-Îmi pare rău, dar aș prefera ca avocatul meu să fie de față.

-Din păcate, acest lucru nu este posibil.Nu l-am putut contacta.Dar, aveți dreptul la un telefon, mă informează.

-Vă răspund la întrebări.Începeți, spun și mă așez pe pat, iar cei doi pe scaunele din fața celulii.

Cel tânăr, Richard parcă, scoate din buzunar un reportofon pe care-l pornește și-l așează pe masa de lângă.Wells scoate un carnețel și un pix, apoi mă întreabă:

-La ce oră ați părăsit apartamentul victimei?

-În jur de ora 23.Am început să facem un proiect pentru facultate.Voiam să-l terminăm, doar că eu eram prea obosită și am plecat.

-În prezența ta, Blackburn s-a comportat ciudat în seara precedentă?Îi era frică de cineva?

-Nu, totul a fost normal, spun sincer apoi continui.Vedeți, noi ne cunoșteam doar de câteva săptămâni.Da, ne-am împrietenit relativ repede ,dar asta nu mă face o atotștiutoare a vieții lui.Eu nu știu pe nimeni care ar fi putut să-i facă rău, spun minciuna răgușit fiindcă deja câteva lacrimi mi de prelungeau pe obraz.

Presimțeam că Șefu' a avut ceva cu moartea lui Jack, însă dacă-l pomeneam cu siguranță mă trimiteau direct la spitalul de nebuni.Nu aveam nicio dovată clară că el mă șantaja.

-Cum v-ați cunoscut cu domnul Blackburn?

-La facultate.

-Dacă ar fi să ucideți pe cineva, cum ați proceda? mă întreabă de data asta Richard, privindu-mă în ochi intens, eu abia procesând întrebarea capcană.

-Nu aș ucide niciodată domnule.

-Toată lumea spune asta, dar toți cunosc o persoană fără de care viața ar fi mai simplă.Un profitor, un șoț, un prieten, un dușman, un coleg sau -face o pauză- un șef.Acum domnișoară, vă rog să răspundeți la întrebare.