Dovedește că mă iubești ✔

Capitolul 1

Razele soarelelui se strecurară fără reținere în încapere unde acum imaginea dormitorului ei era mult mai clara. Se strambă cand un zgomot enervant si deranjant o irita la culme. Cu multa stangacie oprise alarma de pe telefon si îl asezase din nou pe noptiera. Se ridica din pat de unde merse la baie sa își facă rutina zilnică de început a vacanței de vară. După cateva minute era deja pregătită sa își înceapă ziua cu o cartea pe care o cumparase recent de la un anticariat.

Mama - La masa Lucy !

Lucy - Vin imediat !

Asezase cartea înapoi în biblioteca si ofta supărată din vina ca avea o presimtire ca nici azi nu o să înceapă să citeasca cartea.Cu pasi repezi merse în bucatarie unde mama ei care statea pe scaun si sorbea din cafea îi pregatise micul dejun de cateva minute.

Lucy - Neata mama, spuse în timp ce asezase pe scaun.

Mama - Neata Lucy, sunt suprinsă că te-ai trezit asa devreme .

Lucy - Cu toate ca e vacanța de vară nu pot să pierd vremea chiar daca nu am nimic important de facut.

Mama - Deja te gandesti la clasa a 12 - a, nu-i asa ?

Lucy - Desigur ca da, trebuie sa îmi dau toata silința sa iau cele mai bune note mama.

Mama ei o privea cu amuzament , fiindcă o vedea cu un entuziasm pe care îl mostenise de la tatal ei.

Mama - Ah Lucy era sa uit..

Lucy - Ce anume ?

Mama - Îl stii pe prietenul tatalui tău domnul Dragneel, nu-i asa ?

Lucy - Parca îmi amintesc ceva de el, o spuse în timp ce se îndopa cu o bucată mare de suncă .

Mama - El si tatăl tau vor fi plecati pentru cateva luni în strainatate cu o afacere de dezvoltare a unei firme si are nevoie de cineva care sa aiba grija de fiul sau,Natsu.

Lucy - Vrei sa fac pe dadaca ? Mama, chiar nu ma pricep la copii, o stii prea bine..

Mama - Dar a zis ca te vrea pe tine mai ales ca stie cat de responsabila esti.

Lucy - Dar alte bone nu a gasit ?

Mama - Din cate am înțeles baiatul lui nu se înțelege cu nici una bine si a zis ca o sa te si plătească, deci nu ar fi o pierdere de vreme.

Isi privea mama total nesigură mai ales ca a avea grija de un copil nu era deloc unul din avantajele lui Lucy, nu avea rabdarea necesara sau energia aceea.

Lucy - Dar mama e vara si....

Mama - Iti da 100 de dolari pe saptamana o spuse în timp ce îi luase farfuria goala de pe masă si o puse în chiuvetă.

Lucy - 100 de dolari ? Asta sigur e o glumă.

Mama - Ba chiar deloc , asa ca dacă vrei postul mai bine ai pleca azi.

Lucy acceptase oferta mamei ei cu mai multe insistente din partea ei care o iritau dea binelea si voia să o oprească. Cat de rau va fi ? se gândi ea în timp ce îsi pregatea bagajul cu toate necesare ei. Dupa o ora își terminase bagajul si coborase în sufragerie unde si-a luat la revedere de la mama ei, iar afara o astepta un taxi. Mama ei îi explicase ca domnul Dragneel sta la 2 orașe depărtare de ei asa ca drumul era destul de lung în jur de vreo trei ore. Inainte sa plece îsi anuntase iubitul despre veste si cu toate ca el ramase surprins nu a avut nimic împotrivă . Asta îi placea cel mai mult, înțelegerea de care avea parte de la el.

Mai avea doar cateva minute pana să ajungă la destinatie si în acest timp se juca din plictiseala cu hartia la care era scrisa adresa . Taxi-ul se opri în fața unei vile extrem de mari si Lucy nu era sigura deloc daca ajunse unde trebuie. In timp ce verifica adresa de nenumarate ori soferul îi luase din portbagaj trolerul si îl puse jos.

Lucy - Domnule sofer sunteti sigur că nu ați gresit adresa ?

Soferul - Nu domnisoara, e ceea pe care mi-ati zis-o si aratat-o!

Lucy - Oh înțeleg, o zi buna atunci.

Sofeul - La fel domnișoară.

Dupa ce taxi-ul porni Lucy își facu curaj sa intre în curte care o intimida la fel ca si locuința. Sunase la usa, iar în mai putin de un minut uşa se deschise si un tanar destul de arătos cam de varsta ei îi aparuse în față.

Natsu - Te pot ajuta cu ceva ?

Lucy aproba din cap si îl examina pe baiatul din fața ei, corpul lui atletic ia iesit primul în evidenta dupa ochii lui de un verde smaralt amenințător si parul lui de culoarea florilor de cires.

Lucy - Păi am venit ca bonă pentru Natsu.

Expresia feței lui se schimbase în confuzie si o privi mai atent pe fata din fața lui care pentru el era destul de drăguță.

Natsu - Eu sunt Natsu

Lucy - Poftim ? Cum adica tu ?

Natsu - Așteaptă doar putin cred ca e o greșeală.

Isi scoase din buzunarul drept al patalonilor scurti telefonul unde îl butonase pentru cateva secunde după îl duse la ureche. In timp ce așteaptă să răspundă cineva doar vorbele "Credeam ca a renuntat odată idiotul"se auziră din partea lui mai mult adresate lui Lucy.

D.Dragneel - Bănuiesc ca ti-a ajuns noua bonă de mai sunat.

Natsu - Tu nu te înveți niciodată ,nu ? Ma asteptam sa îmi trimiți o noua bonă dar să-mi bagi o puștoaică, hai ca asta chiar e banal si din partea ta.

D. Dragneel - Asculta aici Natsu aceea fată e un exemplu de urmat si sunt mai mult ca sigur ca va ține lucrurile sub control, toate tâmpeniile tale îmi fac reputația din ce în ce mai prostă, iar nu ar trebuie să o consideri o puștoaică având în vedere ca ești doar cu un an mai mare ca ea.

Natsu - Cum zici tu o să fac cum am facut cu restul, pa tataie.

Dupa Natsu își intoarse atenția spre Lucy care îl privea destul de nervoasă cu toate astea el nici nu bagase în seamă starea ei.

Lucy - Nu sunt o puștoaică !

Natsu - Cum zici tu acum haide se pare ca o sa-mi fi bonă un timp.

Deschise usa larg si o lasase să intre prima înăuntru, în timp ce mergea în sufrageria Lucy examina tot locul care parea mai modest decât credea ea că va fi.

Natsu - Camera ta e la etajul doi prima usa, sper sa-ti placa ,cu astea zise Natsu se aseza pe canapea unde luase telecomanda si schimbă pe canele mai mult din plictiseală.

Lucy - Bine mersi.

Își luase trolerul si urcă scările cu multă stângăcie din vina greutăți pe care o purtă dupa ea. Intrase în prima cameră de la etajul doi asa cum îi zise Natsu si ramase suprinsă, camera în care avea sa stea era cat camera ei si a părinților lipite în una. Mobila era destul de chocheta iar priveliștea ducea în curtea din spate. In timp ce Lucy se minuna fericită de camera ei Natsu era destul de tensionat în sufragerie vorbind la telefon.

Natsu - Fix asta îmi trebuia pe cap o puștoaică tip bonă mai ales cand trebuie sa livram transportul acela.

- Atunci anulam totul ?

Natsu - În niciun caz o să mă distrez putin cu blondina dupa o so fac să plece de aici , habar nare ce o așteptă.

Primul capitol 😀 Sper că va plăcut :3