45. Ochii care nu se vad, nu se uita.

1.7K 131 30
                                    

Jessica P.O.V.

-Jake, nu cred ca e o idee buna sa intru eu intr un proces atat de mare si important pentru firma, mai bine se descurca el cu altcineva, incerc eu sa il conving.

-Jessica, eu te am ales tocmai pe tine pentru ca stiu de ce esti in stare, la fel si Harry, deci nu incape discutie de inlocuire. Nu stiu cum faceti, dar puneti totul cap la cap. Prima infatisare este peste o saptamana. Pana atunci aveti timp sa rezolvati toate problemele. Bafta, ne zice si iese din birou.

-Jessica, ma striga Harry si deja imi simt tot corpul racit. Stai linistita, nu te voi stresa sau ceva de genul. Doar vom lucra, spune linistit.

-In regula, aprob, insa nu prea ma simt stapana pe situatie.

-Cand incepem? ma intreaba si se aseaza pe scaun.

-Cu cat terminam mai repede, cu atat mai bine.

-Ok, merg sa aduc actele necesare, zice si iese din birou, lasandu-ma intr-o ceata completa.

Sa fiu aici in jurul lui, ma debusoleaza total. Felul in care vorbeste, felul in care rosteste fiecare cuvant cu accentul sau britanic ma face sa inght cu greu nodul din gat.

Imi dau seama ca nu l-am mai sunat pe Christoher si imi scot repede telefonul din geanta, apelandu-l. Sper ca Harry sa ma prinda vorbind la telefon, sa se indeparteze si sa nu ma mai zapaceasca.

-Hei, te am sunat sa iti zic ca am ajuns si ca deja m-am apucat sa lucrez la un caz al companiei, il anunt si pare vesel din voce.

-A, ma bucur foarte mult pentru tine, iubito, inima imi tresare la auziul acestui cuvant, dar nu am aceleasi reactii ca atunci cand cuvantul provenea din gura lui Harry.

-Da... Tu ce faci? il intreb, lungind conversatia

-Eram pe la ai mei, am venit sa imi iau cateva chestii.

-Perfect, ne vedem diseara oricum. Trebuie sa inchid acum.

-Bine, te iubesc, imi zice bland .

-Si eu te iubesc, ii spun si realizez ca usa era deja deschisa, doar ca eu nu am auzit-o.

E clar ca a fost pe faza si a ascultat ultimele cuvinte. Tocmai bine, insa parca pe fata lui nu apare nicio reactie la care ma asteptam. Nu-l mai tradeaza niciun gest si mi-e greu sa il mai citesc.

-Ce face Christopher? intreaba nonsalant.

-B-bine. Face bine, ii raspund si ma intorc cu fata spre el.

-Ar trebui sa mergem la tine sau la mine in birou pentru ca o sa vina Jake aici, imi propune.

-Bine, sunt de acord cu el si imi iau geanta si restul actelor pe care le aveam aici. Mergem la mine, ii zic. La mine in birou, ma corectez imediat.

-Bine, ma lasa pe mine sa merg in fata si ramane in spatele meu cu bratele pline de hartoage.

Cum am ajuns in situatia asta, sa lucrez cu Harry? Trebuie macar sa il anunt pe Christopher ca si el lucreaza aici si ca habar n-aveam de toata prostia asta. Macar ca atunci cand va veni vreodata pe aici sa nu fie surprins sau sa se simta mintit.

Intram in birou si asezam muntele de hartii pe masa. Eu ma asez pe scaunul de birou, iar Harry in fata mea. Deodata,  toate hartiile se prabusesc, cazand pe pardoseala si zburand prin incapere din cauza curentului.

Ma reped sa apuc hartiile inainte sa pierdem ceva, la fel si Harry. Mainile ni se ating din greseala si a fost de ajuns ca gradina zoologica sa se trezeasca dupa atata vreme. Imi ridic fara sa vreau privirea si cum banuiam, se uita la mine. Intr-un mod pe care nu l-a mai facut de cand ne-am intalnit.

Imperfect |Book two|Opowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz