Maritata cu Forța

Cap 20 Rugămintea

Se uita la el, venise de la club. De asta era acum în biblioteca, plus mirosea putin a whisky. Băuse. Oare cât pierduse la cărți? Macar nu fusese cu ...ea. Cămașa ii era scoasa neglijent din pantaloni, iar doi nasturi ii avea descheiați. Inghiți în sec, putea sa ii observe parul de pe piept. Ținuta lui indecenta ii făcea sa ii fiarbă sângele în vene. Doamne, cât era de frumos și de sexi. Chiar și acum când se simțea slăbită, tot îl dorea cu o forță de nedescris. Închise ochii, parca simțea buzele lui mângâindu-i gentil pielea, dar deodată imaginea ei dispăru, apărând rivala ei zâmbind. Scutură capul, rivala ei era prietena ei din copilărie.

- Mulțumesc, dar nu te deranja te rog. Am venit să te rog să te desparți de Abigail.

Ralph se întoarse spre ea și o studie. Părul ei minunat îi era acoperit de un val de mătase maroniu. Ochelarii mai mult atrăgeau atenția asupra ei decât să o ascundă. Cât putea să fie de inconștientă, nu știa cât risca să vină până aici?

- Sa mă despart de logodnica mea? Apasă pe cuvântul "logodnica". De abia m-am logodit...excelență. De ce aș dori să rup relația?

- Ralph, tu nu o iubești. Vrei doar să te razbuni pe mine.

- Sunt surprins de cuvintele dumneavoastră, dar de unde ați tras această concluzie?

O irita tonul lui, vroia să pară distant. Îi vorbea la persoana a treia. Se uita cum își turna whisky în pahar. Fața lui parcă era de granit. Era calm și rece, nemernicul o fierbea la foc mic. Îi prinse brațul.

- Te rog nu mai bea!

Se uita la degetele ei micuțe încleștate pe bratul sau. Încerca sa se stăpânească. Ura circurile.

- E un ordin milady?

- E o rugăminte.

Își retrase cu brutalitate bratul din mana ei.

- Atunci nu o sa va supărați dacă o desconsider. Iar în ce privește logodna mea, cred că nu e treaba dumneavoastră.

- Nu e treaba mea? - izbucni Victoria- Cum îndrăznești să spui așa ceva? Când știi prea bine că nu o iubești. O folosești! Ralph cum ai putut sa îi faci curte lui Abigail, când știi că e prietena mea? Vrei să te însori, să ai un moștenitor. Foarte bine, căsătorește-te, dar nu cu ea! Pentru că o vei răni. Nu aș putea să o văd zdrobita de furia ta pentru mine. Vrei să ma rănești, rănește-ma, ea nu trebuie sa plătească pentru greșelile noastre! Rupe logodna!

Nemaiputându-se controla, o strânse tare în brațe și îi dădu ochelarii jos. Pentru un moment încremeni, când se adânci în ochii ei lăcrimați. Erau roșii și obosiți.

- Sau ce Alteta? Nu crezi ca te supraestimezi? Ce te face să crezi că nu o iubesc și că nu m-am folosit de trupul tău drăgălaș care îmi cădea în brațe de câte ori doream?- o elibera și îi întoarse spatele- Și acum, dacă vreau pot face dragoste cu tine.

- Nu fi vulgar, nu e adevarat!

- Negi?

-Da!

Ralph zâmbi. O privi cu coada ochiului, acum se afla la fereastră. Razele soarelui îi mângâiau fața. Era mai frumoasă decât își aducea aminte. Așteptă, cum își așteaptă tigrul prada. Vazu cum ea se adâncea în propriile ei gânduri depărtându-se de el. Atunci atacă. O înlănțui cuprinzându-i fin talia și îngropându-și fața în ceafa ei. Victoria tresari surprinsă. Simți răsuflarea lui pe gât, limba lui jucându-se cu lobul urechii ei. Încercă să scape, dar totul era în zadar. Brațele lui o înlănțuiseră mai tare.

-Shhh, pielea ta e mai fină decât petala unui trandafir. - Îi sărută ușor gâtul, ca apoi să sufle făcând-o să tremure de dorință. Își trecu degetele peste sânii ei, sfârcurile ei fiind acum vizibile. - Ești frumoasă.