Conduceam linistita pe micile stradute din San Francisco, indreptandu-ma spre sediul lui Adam Murray. Aveam de gand sa ii fac o vizita, una nu tocmai placuta pentru el. Aiden statea in liniste in scaunul din dreapta, fara sa imi puna milioane de intrebari.
-Ok, deci ce se intampla? Nu ai scos nici un sunet de cand am plecat, nu m-ai intrebat de ce conduc, desi nu am carnet si facand o paranteza, am facut rost de carnet auto, ce-i drept e contrafacut pentru ca dura prea mult sa fac scoala de soferi si sa dau examenele si oricum stii ca ma pricep la condus, dar trecem peste acest amanunt si cel mai important, nu m-ai intrebat unde mergem! Ce se intampla cu tine? Sparg in cele din urma tacerea.
-Nu te-am mai intrebat pentru ca mi-as raci gura de pomana si o sa se lase cu nervi, atat in cazul tau, cat si al meu. Prefer mai bine sa astept si sa aflu! Nu pot sa cred ca Aiden tocmai a spus asta! Ce se intampla cu el? A cazut in cap? Sincer, nu imi placea noul Aiden, era mult mai linistit si prea tacut, pentru felul lui de a fi.
-Stai putin! Adica la mine a durat jumatate de an sa imi iau carnetul iar tu l-ai luat in cateva zile? Asta e discriminare! Am inceput sa rad incontrolabil, vazand cum gesticuleaza parca neindreptatit, afisand o fata bosunflata.
Am parcat masina in fata cladirii aparent abandonate, am luat pistolul pe care l-am indesat in spatele pantalonilor si i-am facut semn lui Aiden sa coboare.
-Nici nu intreb! Spune el in timp ce coboram din masina. Desi se uita ca la felul noua la pistol, cred ca incepea sa se obisnuiasca cu atasamentul meu, daca ii puteam spune asa, fata de arme.
-Apreciez! Am inchis portiera si am ocolit masina, oprindu-ma in fata grilajului metalic ce tinea loc de usa.
-Cred ca ar fi momentul sa intreb, de ce ne aflam aici? Am prins grilajul si l-am indepartat cu usurinta, in ciuda faptului ca parea foarte greu. Se pare ca nu totul e asa cum pare a fi.
-Iti mai aduci aminte ca ti-am vorbit despre intelegerea mea cu un detectiv pe nume Adam Murray? Ei bine m-a tradat! Oricum, eram sigura ca asta se va intampla. Insa trecand peste, astazi il vei cunoaste! Are niste lucruri care trebuiau sa imi apartina si le vreau!
Pasesc inauntru, facandu-i semn lui Aiden sa ma urmeze, care ramase pret de o clipa ingandurat. Peisajul era similar cu cel pe care mi-l aminteam, peretii cenusii si murdari, podeaua acoperita de praf, nimic care ar putea indica faptul ca cineva desfasoara afaceri ilegale aici. Am urcat pana la primul etaj si m-am oprit in fata liftului, am apasat de mai multe ori pe buton pana ce usile s-au deschis, lasand la vedere micuta incapere curata ce contrasta puternic cu locul acesta.
Satenul a facut ochii mari cat cepele, fara sa spuna nimic, urmandu-ma in lift. Am apasat pe butonul spre etajul sapte, iar in timp ce asteptam, mi-am scos pistolul de la spate si l-am analizat putin.
-Doar, sa stai in spatele meu, te rog! Ii spun lui Aiden in timp ce incarcam pistolul cu una dintre sagetelele metalice, pline cu o substanta incolora, de o nuanta pala de galben. El da afirmativ din cap privind tacut fiecare actiune a mea.
Liftul s-a oprit, iar usile din spatele nostru s-au deschis. Am ridicat pistolul, indreptandu-l in fata si am parasit micul spatiu, luand prin surprindere secretara pe care am cunoscut-o data trecuta. Am indreptat pistolul catre ea si am apasat pe tragaci, sageata scotand un sunet surd cand a parasit arma, oprindu-se in umarul brunetei. Surprinsa, a scos sageata din piele, m-a privit pentru inca o clipa, dupa care a cazut inconstienta. Ia te uita, pistoalele cu tranchilizante chiar mergeau!
-Daca din toata treaba asta nu ne vom alege noi cu dosar penal, atunci am sa cred iar in Mos Craciun! Imi incarcam pistolul cu inca o sageata, gandindu-ma la ce lucruri ii trec prin cap baiatului asta.
-Atunci pregateste-te sa ii scrii Mosului si nu uita prajiturelele si paharul cu lapte. Am chicotit imaginandu-mi-l pe Aiden stand cu o foaie in fata si un pix in mama scriindu-i lista de dorinte lui Mos Craciun. Sincer, as vrea sa vad asta! Cred ca l-as tachina toata viata.
Am deschis usile din sticla fumurii si am intrat in incaperea spatioasa ce tinea loc de birou. Si dupa cum universul nu e niciodata de partea mea, detectivul era acolo, stand in picioare, sprijinindu-se de un baston, cu un pistol indreptat fix spre mine. Arata bine cu un accesoriu drept baston, ar trebui sa imi multumeasca pentru faptul ca l-am ajutat sa ajunga atat de fashion!
-Credeam ca esti mai inteligenta de atat! Am o mare curiozitate! De ce ai mai venit aici? Era perfect vizibil faptul ca Murray ajunsese sa ma urasca foarte tare, tinand cont de sclipirea aceia ciudata din ochi si de privirea de psihopat.
-Am realizat ca nu esti bun de nimic si imi vreau armele pentru care te-am platit! Si ma refer la cele adevarate! De fapt, motivul real era faptul ca m-a tradat, dar era la mintea cocosului faptul ca nu avea sa mi le dea, prin urmare aveam nevoie de pistol. Singura problema era faptul ca nu stiam unde tinea banii.
-Ti se pare ca aici suntem la piata? Fetito, ti-am spus eu ca nu stii in ce te bagi! Stai, ce? Tradatorul asta tocmai mi-a spus fetito? Mai intai aflu unde e seiful si dupa il rup bucatica cu bucatica, il asamblez la loc si repet asta pana ma plictisesc. Stiu ce credeti, foarte sadic, dar asta sunt!
-Si ia spune-mi, unde tii banii si armele? Il intreb atintindu-l cu privirea, urmarindu-i fiecare miscare.
-Sper ca glumesti! Nu ti-as spune niciodata! Pufneste el amuzat. Ghinionul lui era faptul ca aveam ca pasiune studierea gesturilor si a expresiilor faciale si se pare ca orele petrecute invatand despre asta nu au fost in zadar. O scurta privire, aproape insesizabila ce a fost aruncata spre peretele din dreapta noastra, acoperit in mare parte de un tablou urias, a fost suficient pentru a-mi indica locatia seifului.
-Tocmai mi-ai spus! Aiden, da tabloul jos. De aceasta data ma adresez satenului, ce in tot acest timp ne-a privit in tacere. Detectivul a abordat o expresie grava, privind uimit cum Aiden indeparta tabloul abstract, lasand la vedere un seif enorm.
-Trebuie sa te dezamagesc, degeaba ai gasit seiful daca nu stii codul. Se pare ca increderea in sine a crescut brusc, in momentul in care a realizat ca am nevoie de numerele magice.
-Uita-te la mine! I-am atras atentia si am inceput sa spun consecutiv, numerele de la unu la noua. De fiecare data cand spuneam unul dintre numerele ce deschidea seiful, Adam afisa microexpresii, aparent banale, privea in jos, inghitea in sec, se incrunta sau isi strangea usor buzele. Astfel am ajuns la numerele magice si anume 4729.
-Tu, esti nebuna? Detectivul se incrunta, derutat nestiind motivul pentru care spuneam numerele. Se pare ca nici Aiden nu stia despre ce e vorba, daca luam in considerare faptul ca ne privea ca la spectacol.
-Nebuna? Poate! Dar psihopata din mine a reusit sa te joace pe degete si a aflat cifrul, 4729! Un mic chicot mi s-a strecurat printre buze, in timp ce Adam ma privea uimit, insa uimirea sa a durat pret de cateva clipe, fiind rapid inlocuita.
-Am sa te omor! Spune nervos, indreptand pistolul spre mine, tragand siguranta.
-Nu o sa ma omori! Si stii de ce? Pentru ca acel cineva care ma uraste atat de mult vrea sa ma omoare cu mana lui, altfel as fi fost probabil moarta acum. Ai avut si tu si Taylor ocazia sa o faceti, dar nu ati facut-o! Dupa ce v-am analizat atat de mult, am realizat ca voi sunteti doar marionetele lui, acel criminal nenorocit trage sforile, va controleaza fiecare miscare, iar voi nici macar nu stiti cine e sau cum arata!
-Poate ca ai dreptate! Si se pare ca ti-ai dat seama ca nu te pot omorî pe tine, dar pe prietenul tau, pot! Pistolului a fost indreptat spre Aiden ce statea undeva in spatele meu, privind ingrozit.
Adam a apasat pe tragaci, iar glontul ce a parasit teava pistolului cu un zgomot asurzitor, urmand o traiectorie mortala spre pieptul lui Aiden.
E a doua oara cand il pun pe Aiden in pericol! E a doua oara cand prin greselile mele risc sa il pierd pe cel pe care il iubesc. E a doua oara, dar se pare ca va fi si ultima oara!
-------------------------------------------------------
Hei, hei! Ce mai faceti? Cum vi se pare capitolul? Va astept parerile fie ele pozitive fie negative!😊😊
Love you all!❤❤
YOU ARE READING
Jocul razbunarii
Teen FictionKayla Brown, eleva nouă, de o întunecată indiferență, rece, inteligentă şi însetată de răzbunare, urmărită îndeaproape de criminalul ce i-a ucis mama. Aiden Carter, în aparență un suflet de gheață, rău, impasibil, dar totodată cel mai inaccesibil...
