Jocul razbunarii

Capitolul 19

''Prezentul sa-l traiesti cu invataturile din trecut si cu visele din viitor.''

Paulo Cehllo

Eu am privit tot timpul viata ca pe o carte! Cand ne nastem, aceasta se deschide si povestea incepe a fi scrisa, iar cand murim, cartea se inchide, povestea se termina. Noi suntem autorii acestei carti, dar suntem, in acelasi timp si personaje. Noi avem puterea de a hotari cum incepe si cum se termina, ce se intampla in fiecare capitol. Ca in orice carte, exista si capitole triste, iar atunci cand tu esti personaj, tinzi adesea sa renunti. Dar nu face asta! Acum iei parte la actiunea unui capitol trist, dar nu o sa dureze mult! Paginile se schimba pe zi ce trece, ca in cele din urma sa ajungi la acele capitole frumoase pentru care ai continuat sa scrii! Iti e greu sa continui? Atunci gaseste ajutorul in experientele din trecut si ancoreaza-te de vise!

Doua masini si-au facut aparitia, din care au coborat pe rand mai multi barbati. Cand usa din dreptul pasagerului unei masini s-a deschis si cand am vazut cine coboara zambind victorios, am realizat ca am intrat in probleme. In mari probleme!
Taylor, barbatul de origine coreeana despre care detectivul mi-a spus sa ma feresc si-a facut aparitia, mult prea fericit, indreptandu-se spre mine.

Pe langa mine, detectiv si Taylor, mai erau inca cinci barbati care se aflau in jurul meu. Spre deosebire de poze, coreeanul arata al naibii de bine. Avea parul brunet, bretonul ajungandu-i pana deasupra ochilor negrii, trasaturi ale fetei foarte fine, iar pielea foarte alba, spre deosebire de cea a oamenii din rasa galbena, ii accentua frumusetea. Era cu siguranta mai inalt decat mine, avand undeva la un metru nouazeci, iar hainele inchise la culoare ii confereau o aura accentuata de baiat rau. Cum putea sa arate asa, avand in vedere varsta? Era frumos, trebuie sa recunosc, dar sa nu uitam ca e si periculos!

-Deci tu esti faimoasa Kayla? Ma bucur sa te cunosc, cu toate ca tu ar fi trebuit sa fii moarta acum. Taylor se opri la aproximativ trei metrii distanta de mine, iar eu nu puteam uita ca aveam inca pistolul atintit spre Adam si trebuia sa fiu atenta pentru ca in orice moment mi-l putea lua din mana.

-Eu nu ma prea bucur. Scuze! Plus ca nu e prima data cand te vad! Ochii i s-au marit la auzul cuvintelor mele, in timp ce zabea uimit.

-Serios? Te rog lumineaza-ma! Unde ne-am mai intalnit? Nu stiam ce, dar persoana aceasta avea o carisma pe care nu am mai intalnit-o la nimeni pana acum, care ma atragea dar ma si speria de moarte.

-Azi dimineata la firma. Ca tot veni vorba, de ce erai acolo? Eram curioasa de motivul pentru care el bantuia pe la compania tatei, iar acesta se pare ca era momentul potrivit sa il intreb, dar asta nu e insemna ca voi primi si un raspuns.

-Nu cred ca te priveste! Imi spune zambind siret. Avea un zambet atat de dragut si o aura care ma intimida. Ce se intampla cu mine?

-Ba cred ca ma priveste! Ii raspund increzatoare, revenind la atitudinea degajata desi simteam cum inima mai avea putin si imi iesea din piept.

-Sunt sigur! Spre deosebire de originea sa, avea o engleza perfecta, ceea ca ma facea sa ma intreb daca nu cumva crescuse aici si nu in tara natala.

-Ati terminat? Ne intrerupe Adam. Vad ca nu esti prea constienta de ce se intampla si ai gura cam mare!
Hai sa iti explic eu cum sta treaba! Tocmai ai facut ditamai greseala, Kayla! Ai cazut in capcana!

-De fapt, sunt cat se poate de constienta! Stiam dinainte ca asta avea sa se intample! In parcarea spitalului, cand ne-am intalnit, am observat SUVul ala negru, fiind pentru a treia oara cand dau de el si niciodata nu a iesit bine. Facand o paranteza, cand incercati sa urmariti pe cineva, schimbati masinile, sau cel putin numerele. Spun, adesandu-ma mai mult lui Taylor.
Revenind, dupa ce am plecat, te-am urmarit si am vazut cand voi doi v-ati intalnit. Iar cand m-ai sunat acum cateva minute, mi-ai confirmat banuielile! Tradatorul, tot tradator ramane!