-Mama,buna,e al zecilea mesaj vocal pe care ti-l las,imi fac griji,te rog,suna-ma inapoi.
Oftasem si aruncasem telefonul pe canapea,incep sa-mi fac griji seriose,daca s-a intimplat ceva grav.Mi-am scuturat capul incercind sa-mi alung gindul acesta.Anxietatea punea incet incet stapinire pe mine.Intr-un final,ma ridicasem de pe canapea si imi luasem jacheta si un fular -pentru ca era destul de frig afara- si iesisem din casa.Ma indreptam cu pasi rapizi spre casa alaturata,care imi dadea fiori electrizanti.Am batut usor la usa cind am ajuns,paru sa nu fie nimeni acasa,dar cind eram gata sa ma intorc in casa,usa s-a dechis.
Jasper avea ochii pe jumatate inchisi,un par ciufulit,si avea doar niste pantaloni de training pe el.M-am lovit mintal,incercind sa-mi ridic privirea,si ,mi-a reusit cu greu.
-Imi pare rau ca te-am trezit,spun analizindu-l inca o data.Dar am nevoie de o favoare.
*
-Si ce te face sa crezi ca e in pericol?ma intreaba acesta pornind muzica.
Atmosfera era destul de tensionata in masina,ceia ce mi-a amintit de ziua in care mi-a spus de trecutul lui.Incercam din rasputeri sa tremur,pentru ca imi era frica de ce s-ar fi putut intimpla cu mama.In scimb,mi-am intors atentia spre el.Parea si el incordat,nu putea sa ma invinuiasca ca sunt paranoica din cauza mamei,pentru ca imi intelege situatia perfect.Nu am avut probleme din a-l ruga sa ma duca s-o vizitez pe mama,a acceptat din primul moment.Nu stiu din ce motiv face asta,doar sa-mi faca pe plac sau ca isi face si el griji.Jasper inca ramase pentru mine o enigma ,chiar daca ii stiam trecutul.
M-am incruntat,cum adica ce ma face sa cred?Ca nu-mi raspunde la telefon nu-i deja o dovada buna?Mi-am muscat buza nervoasa,in incercarea sa nu-i spun un comentariu urit.Am clipit rar si am eliberat un oftat.
-Nu-mi raspunde la apeluri,asta nu-i sta in fire,de obicei,ea e cea care ma bombardeaza cu apeluri.i-am raspuns incercind sa-mi inlaturi temerile care apareau din nou.
A expirat nervos si a strins mai tare volanul din piele.Nu intelegeam de ce se comporta asa,daca nu-i placea ideia mea,de ce a mai acceptat.Incep sa cred ca chiar a facut asta ca sa-mi faca pe plac.
-Hope,mirii el,daca iti propune sa ramii cu ea-refuza,imi spusese el.
L-am privit surprinsa.De asta isi facea griji,ca voi ramine cu mama?Mi-am tuguiat buzele,in incercarea sa-mi ascund zimbetul.Gestul meu nu scapa neobservat de ochii lui.A strins si mai tare volanul.
-Nu voi ramine cu ea,nu-ti fa griji.i-am spus.Nu scapi asa usor de mine.
A zimbit ,scotindu-si in evindenta dintii albi.
-Nici nu vreau sa fac asta.
*
Casa era frumoasa,mult prea frumoasa.Portofelul mamei nu i-ar permite casa asta de trei etaje.Pare mai mult casa de milionar.M-am strimbat la gindul acesta.Aflasem adresa ei de la o prietena,pe care o cantactase ultima.Parusem putin surprinsa ca a ales Portland-ul in favoarea Seattle-ului.Insa ceia ce m-a surprins mai tare fusese Ferrari-ul parcat in curtea casai.Eu sigur n-am gresit adresa?Am sunat-o si ma matusa Kim s-o intreb unde s-a mutat mama.Desi era destul de ciudat ca nepoata sa-ti sune si sa te intrebe unde ii este mama.Totusi,ea mi-a confirmat ca mama locuieste aici.Jasper si-a tinut gura inchisa,si ii multumesc mintal pentru asta.Inainte sa ma fi gindit de doua ori,am batut la usa.
Usa se deschide usor.Niciodata nu am crezut ca o sa vad asa imagine:mama intr-o camasa de barbat ,cu parul ciufulit si un zimbet,care a disparut imediat ce m-a vazut.Se uita la mine cu ochii cit cepele si a incremenit ca o statuie,reactia mea era la fel.Doar Jasper se tinea de burta de la atita ris,si l-as fi lovit,daca nu eram intr-o situatie de genul.
-Nicolle,draga,cine a venit?se auzi o voce ragusita de barbat.
A incremenit si el privindu-ma ca pe un extraterestru.De data asta am miriit furioasa scotind fum pe nari.
-Cineva are de dat explicatii,mirii eu.Multe.
*
-Iar cind am inteles ca ne iubim,am decis sa ne mutam impreuna.E prima oara dupa 14 ani cind simt asa ceva pentru un barbat.Nu mai puteam sa stau singura,Hope,te rog ,intelege.imi spuse privindu-ma trista.
Eram asezata pe canapea,dar ma simteam de parca ma asezasem pe un arici.Doar Jasper parea amuzat de situatie si ne privea ca pe un spectacol,asteptind ca eu sa erup ca un vulcan.Si asta sunt pe cale sa fac,sau ma rog,am fost.Realizasem ca dupa ce ne parasisera tatal,mama mea nu avuse nici un barbat.Ar fi complet egoist din partea mea sa-i fac un concert aici.Parea atasata de acest barbat,Richard,si el de ea.Am dedus asta din faptul ca de cind am intrat in incapere se tot tineau de mina.Iar de fiecare data cind mama era sa izbucneasca in plins,Richard o stringea in brate si o linistea.Din cite am inteles,Richard are 38,deci e mai mare ca mama cu un an.Par atit de fericiti impreuna,si cine sunt eu sa-i stau in cale lor?Am mai inteles ca Richard e seful ei,de asta casa lui e atit de..wow.
-Macar un apel puteai sa-mi dai,am expirat calmindu-ma.
Si-a muscat buza vinovata,iar Richard chicotise.Parea atit de frumos,erau ambii tineri,si aveau viata inainte.Asa ca am decis pur si simplu sa ma resemnez cu situatia.Parea ca mama nu era gata sa vorbeasca pe aceasta tema,si-a ascuns capul in umarul lui Richard.
-Aici sunt vinovat eu,i-am cam stricat vechiul telefon,si,i-am luat unul nou.Doar ca nu are vechile numere.Chiar azi eram sa ne pornim la voi in vizita,dar se pare ca ati luat-o inaintea noastra.vorbi el.Imi cer scuze in numele mamei tale,Hope.
Urmase un moment stinjenitor de tacere,apoi mama si-a ridicat privirea asupra lui Jasper si parca a lovit-o fulgerul.A rinjit diabolic,si nu imi miroasea a bine.Stiam ca vrea sa schimbe tema,si ceva imi spune ca stiu ce va zice.Am luat cana cu cafea si am sorbit incet din ea.
-Deci,Hope,tu si Jasper sunteti impreuna?intreaba ea.
In urmatorul moment mi-am simtit narile luind foc.Cafeaua mi-a iesit pe nas,am inceput a tusi incontrolobail.Iar Jasper,el doar a ris.Trebuie sa ii spun ca nu,adica e adevarat,nu suntem impreuna.
-Da.a raspuns Jasper in locul meu.Suntem impreuna.
Am inceput a tusi si mai tare simtind cum obrajii imi i-au foc.
Mama a chicotit.
-Stiam eu.Din prima zi in care te-am cunoscut stiam ca simti ceva pentru Hope.Nu mi-a fost mare problema sa ti-o las in grija ta,pentru ca doar o persoana care isi face griji pentru fiica mea ar fi putut avea cu adevarat grija de ea.
M-am ridicat furtunos de pa canapea cu privirea in pamint si obrajii rosii.L-am luat de mina pe Jasper si m-am intors catre mama:
-Noi trebuie sa plecam,pa.
Am iesit rapid pe usa si m-am asezat in masina.Jasper se aseza si el la volan si chicoti.
-Imi place mama ta.
Se pare ca si ea te place...
----------------------------
Nu ma bateti,va rog.Stiu ca am pus greu next-ul,dar nu aveam inspiratie.Vreau sa va multumesc de comentarii si voturi.Pe curind.^^
YOU ARE READING
Profesorul(În Redactare)
Romance"- Dacă sărutul tău ar fi cel mai periculos venin din lume, aș muri cu zâmbetul pe buze." Hope Jonson nu știe să piardă, orice problemă e un mic obstacol peste care trece cu ușurință, orice dușman- o persoană care scapă rapid , doar iubirea e cel...
