Ecoul pașilor răsunau grăbiți prin holul pustiu al școlii. Inima era gata să sară din piept de teamă, instinctiv privind prin părți, am încercat să înțeleg cât de tare întârzasem. Ochii căutau fugitiv clasa potrivită și dintre toate care se întindeau pe hol, doar una inspira teroare. M-am oprit automat în dreptul ușii cu numărul 16 și, inspirând adânc, am deschis-o cu putere.
Un val de râsete mă întâmpinară din tocul ușii, am cunoscut din start privirile colegilor mult adorați, ce nu s-au deranjat să râdă pe seama mea. Am strâns pumnul încercând să îmi liniștesc furia, privirea se coborî spre podea.
-Domnule Peterson,îmi pare rău că am întârziat, eu doar- , am inceput eu a explica.
Am coborât privirea spre profesorul meu, însă am întâlnit niște ochi cunoscuți, ce la sigur nu îi aparțineau lui Peterson, care mă examinau cu ironie. Mi-au trebuit doar câteva clipe să îmi amintesc unde de fapt îi întâlnisem .Tipul brunet de azi dimineata incepu sa rida,ochii curiosi ai colegilor neparasindu-ne.Ma apropii de el cu pasi apasati,pentru un minut gropitele lui mortale ma hipnotizau,apoi mi-am revemit.
-Tu,spun eu aratind cu degetul spre el ca asupra unui criminal,din cauza ta am intirziat!
Ochii lui gri mi se pareau cel mai interesant lucru de pe pamint.Dar imi revenisem,era un cretin ,iar el a dat dovada de asta azi dimineata.
Flashback
Mergeam cu zimbetul pe buze,in sfirsit voi ajunge la timpla scoala si voi scapa de patru ,care devenise deja nota mea zilnica la materia care o preda Peterson.Parcarea unde stateau taxi-urile era aproape,deci voi ajunge chiar cu 20 de minute inainte sa sune.Zimbisem malefic la gindul ca voi ajunge chiar inaintea lui Peterson.Insa zimbetul imi disparu imediat ce zarisem un tip brunet deschizind portiera unltimului taxi ramas.Imi zimbise arogant si imi facuse cu ochiul dupa care urca in taxi rizind ca prostu.
-Sa te i-a dracu',i-am tipat din urma.
Cine stie,poate va cadea intr-un accident pe drum,tembelul!
End of flashback
Il atinteam cu cea mai intimidanta privire a mea,si mare mi-a fost mirarea cind doar si-a trecut mina prin par seducator.Nu era intimidat de privirea mea deloc,ba mai mult,ma intimida el.Eram amutita de frumusetea lui,abia cind rinjetul ii crescu intelesem ca ma holbam la el.Mi-am intors privirea ,jenata,spre tavan.Oh,buna,vechiul meu tovaras de rusine!Imi revenisem si intelesem ca ma uitasem la tavan stind in fata lui,iar colegii mei ne priveau ca pe extraterestii.
-Si ,ma rog,ce-ti cauta fundul pe scaunul d-nului Peterson?Si unde e insusi,d-nul Peterson?Il intreb eu cind imi recapatasem graiul.Zimbi arogat dupa care se lasa pe spatarul scaunului.Ma enerva calmul si superioritatea lui.Imi venea sa-l pocnesc ,mai ales avind in vedere ca intirziasem din cauza lui.Isi trecu mina prin par si ma privise pret de o secunda cu amuzament apoi ma privi din nou cu superioritate.Ma irita schimbarea lui de stari.
-Sunt noul tau profesor de muzica,Jasper Moore,d-nul Peterson s-a pensionat.spuse el calm,acum rotind un stilou intre degete
----------
Buna,sper ca povestea asta sa va placa.La media e Hope,iar Jasper e pe coperta.Bye^-^.
CITEȘTI
Profesorul(În Redactare)
Romance"- Dacă sărutul tău ar fi cel mai periculos venin din lume, aș muri cu zâmbetul pe buze." Hope Jonson nu știe să piardă, orice problemă e un mic obstacol peste care trece cu ușurință, orice dușman- o persoană care scapă rapid , doar iubirea e cel...
