Obscur - I. Lagune

42. marlboro lights

Eram pe Xanax. Mă simțeam de parcă am febră și mă decorporalizez. Se simțea genial și nu mai voiam să-mi ies din trip-ul ăsta. Eram atât de ok! Mai râdeam din când în când gândindu-mă la toate teoriile mele nebunești. De ce nu mă iubesc bărbații? Se pare că ăsta era misterul vieții mele și toate drumurile duceau acolo. Niciun răspuns însă. Fiecare bărbat care apărea în viața mea dispărea de pe fața pământului ca și când nu ar fi fost niciodată aici. Nu puteam să nu mă gândesc și ce naiba însemna Adela pentru Radu. O iubea cu adevărat sau doar avea această bolnavă fantezie incestuoasă? Nu-mi plăcea că nu-mi înțelegeam viața.

Mă tot deranja faptul că nu-mi puteam aminti ultima dată când mi-a venit ciclul. Dacă mă îngrijora? Să fiu sinceră, în stadiul la care am reușit să-mi aduc viața, o sarcină nu ar fi fost mare lucru. Pe bune. Aveam să scoatem copilul cu ceai de sunătoare și să-l aruncăm la ghenă și p-ăsta. Ce diferență mai făcea încă unul? Nu știu dacă era de la faptul că eram drogată cu medicamente, dar îmi găsisem confortul în "Rezolvăm noi mâine". Nu plănuiam nici măcar să fac un test de sarcină. Memoria îmi juca feste. Organismul la fel. De vomitat, vomitam mereu pentru că-mi băgam degetele pe gât, așa că nimic nu părea să fie în favoarea mea. Poate răspunsul la marea și noua mea întrebare avea să-mi fie dat odată cu creșterea în volum. Odată ce prinde sarcina. Abia atunci aveam să-mi fac griji. Dar era frumos ca pentru o clipă să visez. Radu fusese destul de supărat când a aflat că Adela a mințit în legătură cu sarcina. Oricât de deplasat ar fi sunat, poate chiar își dorea un copil. Aveam să mă agăț de asta. Aveam să sper că se va întoarce sau vom da de el cumva și copilul nostru îl va face să rămână și să se lase de toate prostiile. Poate că lucrurile aveau să se așeze cumva, iar acest copil să ne ajute să ne maturizăm, să ne potolim cu drogurile și băutura, tot stilul ăsta al nostru nesănătos de viață. Te sacrifici pentru ceea ce iubești.

Am găsit un pachet mai vechi de-al lui Radu care era pe jumătate plin. L-am strâns în brațe, l-am mirosit, l-am sărutat și m-am gândit că prin afecțiunea transmisă pachtului de țigări, aveam să ajung la Radu și să-i transmit un mesaj cum că nu mai pot de dorul lui și vreau să vină acasă. Niciodată nu am înțeles de ce Radu fuma Marlboro Lights. M-am holbat la pachet o vreme și am început să țip de parcă mă poate auzi:

- De ce pula mea fumezi țigări de pizde începătoare?

Oricât de dusă aș fi fost, nu mă așteptam la un răspuns.

- Pentru că voia să se lase.

Am țipat ca o apucată.

- Du-te-n pula mea, de unde ai apărut?

- Ești drogată? Am trântit ușa de s-a auzit cu ecou pe palier, mi-a zis și s-a urcat pe blatul plin de praf. În bucătărie mirosea teribil, îmi venise o duhoare pe la nas. Gunoiul nu mai fusese aruncat de secole și știu asta pentru că mă uitam la el cum dădea pe afară. Am simțit nevoia să deschid geamul, că-mi venea să vomit.

- N-o să poți, e lipicios de la jeg, mi-a zis când a văzut că mă tot chinui să trag de el și mă rog, am renunțat.

- Măi, Adela... Ție nu ți-e nicodată scârbă să stai în casa asta așa împuțită? Nu te simți și tu să păstrezi o oarecare ordine ca să nu te îmbolnăvești?

- Că și stau eu mult pe-acasă, a început să râdă.

- Da, mă, dar... sunt gândaci, Adela. Mi-e frică să stau, parcă simt cum mișună pe mine.

- Du-te acasă dacă nu-ți convine, a dat din umeri foarte sinceră.

- M-am certat cu mama rău. A zis să nu mă mai întorc.