Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 1

Ținând cont de faptul că este începutul vacanței de vară îmi aleg din dulap o pereche de pantaloni scurți negrii cu talia înaltă, o cămașă albă iar în jurul gulerului acesteia îmi pun un papion negru cu buline albe. Părul mi-l strâng într-o coadă de cal, înfoindu-l puțin în față iar asupra machiajului nu mă complic, îmi dau doar cu tuș, rimel și puțin gloss, pentru a părea cât mai naturală. Pe măsură ce mă pregătesc timpul trece, astfel că următoarea dată când mă uit la ceas deja s-a făcut ora 7 și jumătate. Merg să o anunț pe mama că voi pleca cu Jaymi și că nu știu când ajung, apoi mă încalț cu niște sneakers albi și în următoarea secundă aud soneria de la ușă. Mă grăbesc să îmi pun cele necesare în geantă, adică telefonul, șervețele și o oglindă mică și ies afară, ochii mei întâlnind ochii lui Jaymi.

„ Wow, arăți nemaipomenit, ca de obicei. “ îmi șoptește la ureche și se apleacă pentru a mă săruta.

“ Mulțumesc. Nici tu nu arăți prea rău. „ îl tachinez iar el îmi răspunde cu un zâmbet.

Drumul spre casa lui Zayn este tăcut, poate chiar prea tăcut, dar niciunul dintre noi are poftă să înceapă discuția. Îmi rezem capul de geam și privesc în gol, tresărind atunci când mașina se oprește brusc. Mă uit la Jaymi, apoi îmi dau seama că am ajuns. În momentul în care cobor din mașină muzica răsună din casa lui Zayn, iar câțiva adolescenți care par a fi clasa a 10-a sau a 11-a se plimbă prin grădină, sau încearcă să se plimbe, fiind beți.

Îl iau de mână și acesta ezită la început, făcându-mă să îmi pun un semn de întrebare. Dar până să apuc să zic ceva degetele sale își fac calea printre degetele mele, mai apoi sărutându-mă pe frunte.

Fiind obișnuiți cu Zayn, știm deja că numai este nevoie să bătem la ușă, așa că intrăm și mergem direct în sufragerie, acolo unde știm sigur că îl vom găsi.

“ Jaymi, Jessica ! “  exclamă în momentul în care intrăm în sufragerie, și sare să ne îmbrățișeze. Îi pot simți hainele mirosind a alcool, dar din nou aleg să nu spun nimic. “ Mă bucur că ați putut să ajungeți. „

„ Oh, doar știi că nu am rata vreuna dintre petrecerile tale. „ țipă Jaymi peste muzică.

Ne așezăm pe canapea și începem să povestim ce a făcut fiecare de când a început vacanța, nu a trecut prea mult timp de atunci dar rămân surprinsă când văd că ceilalți au reușit să facă atât de multe într-un timp atât de scurt.

“ Iubit-…” încep să spun, rotindu-mi capul spre Jaymi, dar altceva îmi atrage atenția. Sau mai bine spus, altcineva. O blondă care să pe canapeaua opusă canapelei pe care stăm noi se uită insisten la Jaymi, făcându-i cu ochiul de câteva ori. Deschid gura pentru a spune ceva dar o inchid câteva secunde mai târziu pentru că o scenă din partea mea este ultimul lucru care aș vrea să se întâmple. Decid că nu este în regulă să fac așa ceva, în plus că Jaymi este iubitul meu și nu iubitul ei, adică.. e ok să aibă admiratoare, nu-i așa ?

După alte conversații banale, Jaymi îmi șoptește la ureche că se duce să ia o doză de bere și că se întoarce imediat, iar eu dau aprobator din cap în timp ce îl privesc ieșind din sufragerie.

Continuăm să vorbim, venind în sufragerie din ce în ce mai mulți prieteni de ai noștrii dar și adolescenți pe care, cum am mai spus, nu i-am mai văzut niciodată în liceu. Decid să verific ceasul și observ a trecut o oră de când Jaymi a plecat. Oh, cum a trecut timpul așa de repede ?! îmi spun în sinea mea. Încerc să scanez camera și să mă uit pe hol, în speranța că îl voi vedea, dar nimic. Din contră, observ că și acea blondă numai stă pe canapeaua opusă. Ok, acum chiar încep să mă îngrijorez. În momentul în care vreau să mă ridic și să mă duc să îl caut pe iubitul meu, o voce familiară mă ajută să revin din gândurile mele întunecate.

“ Jess, ce bine îmi pare că te văd ! Nu te-am mai văzut de atât de mult timp ! “ spune Harry, entuziasmat.

Harry. Dintre toți așa numiții mei prieteni, cu el mă înțeleg cel mai bine dintre băieți. Cu el și Zayn, pe ei cu siguranță îi pot numi prieteni adevărați. Chiar dacă și ei fac parte din gașca noastră, este ceva la ei care.. te face să capeți încredere. Și în toți acești ani de când ne cunoaștem mereu au încercat să mă ajute cum au putut ei mai bine, fiindu-le recunoscătoare pentru acest lucru.

“ Oh, hei Harry ! Și mie îmi pare bine să te văd. „ spun, încercând să schițez un zâmbet, gândurile mele rămânând tot la Jaymi.

“ Jess, s-a întâmplat ceva ? „ mă întreabă de parcă mi-ar citi gândurile.

“ Nu.. defapt.. da.. “ mă bâlbâi. „ L-ai văzut cumva pe Jaymi ? “

“ Ăhm, nu, nu cred. Abia ce am ajuns. De ce, s-a întâmplat ceva ? “

“ Nu, a spus că merge să ia bere și a trecut ceva timp de atunci, presupun că doar am poftă de bere. “ încerc să râd.

“ Pot să îți aduc eu dacă vrei. “ spune, făcându-mi cu ochiul.

“ Flirtezi cumva cu mine, Styles ? “ zic încercând să par uimită. Știu că nu ar face așa ceva.

“ Oh, Jess, știi doar că nu aș face așa ceva. Nu cu tine, cel puțin. Mă prosteam și eu. Mă duc să îți aduc bere, ok ? “

Am dat din cap, privindu-l cum iese din sufragerie, momentul perfect ca și eu să îmi iau tălpășița.

L-am căutat pe Jaymi în grădină, nici urmă de el. L-am căutat și la parter, în celelalte camere puse la dispoziția petrecerii. Când credeam că el chiar a plecat și m-a lăsat acolo, mi-am amintit că mai sunt camere și la etaj, așa că am urcat grăbită scările, cu speranța că îl voi găsi.

Am intrat pe un coridor lung, din camere ieșind tineri beți criță. M-am uitat prin fiecare cameră, dar fără succes. Jaymi era de negăsit. Dar ceea ce mi-a atras atenția era o ușă închisă, în care nu intra nimeni sau din care nu ieșea nimeni. Am tras aer adânc în piept, și am apăsat pe clanță. În acel moment mi-am dat seama că am făcut cea mai proastă alegere cu putință.