Obscur - I. Lagune

39. braveheart

- Pe ce ești? am întrebat-o fără să mă mișc de pe ea, care probabil era zdrobită de greutatea mea exagerată. Știam că de obicei ea avea grijă de mine, dar din moment ce eu eram mult mai trează, am decis să fac schimb de roluri, pentru binele ei, normal. Așa că m-am gândit să o țin imobilizată un timp.

- Nu snât pe nimen, tu eeș p mene.

Vai, deci dacă așa vorbeam și eu de fapt...

- Adică ce ai luat, Adela. Ce droguri?

- M-a mai trebat niș oamen, da nuș să pro...nun...țțțț.

- Grozav, mi-am dat ochii peste cap. Radu unde naiba e?

A început să râdă în hohote și m-a tras de păr până m-am ridicat de pe ea. Îmi smulsese vreo zece fire.

- Adela, vino încoace imediat!

- Nu mă prinzi, nu mă prinzi! a urlat surprinzător de coerent și a luat-o la fugă. Dracu' avea să o mai găsească în labirintul ăsta. Vin de vreo 3 ani la party-urile lui Victor din vila unchiului său și jur că tot nu am învățat pe unde ce și cum. Mă pierdeam de fiecare dată, în pula mea. Știam și eu de vreo 2 dormitoare de sus, livingul unde stătea mai toată lumea și tot exteriorul. Cică mai avea o piscină interioară, o sală de ping-pong undeva la mansardă, o sală de proiecții și tot felul de nebunii, nici nu le ții minte.

Eram oarecum fericită pentru că în sfârșit îmi dădusem seama în ce perioadă suntem. Mă simțeam total pierdută fără să știu pe ce lume sunt. Și deși era aproximativ, vag, știam că sunt pe drumul cel bun. Victor era gemeni – măcar atât știam, astăzi era ziua lui, ceea ce însemna că suntem ori la sfârșitul lui mai, ori la începutul lui iunie. Eram o prietenă groaznică fiindcă uitasem pe cât e născut deși am fost de atâtea ori la ziua lui. Eram vai de capul meu, o epavă. Dar nu avea legătură cu el, ca dovadă, nu mai știam nici în ce lună suntem. În fine, optam însă pentru începutul lui iunie, era foarte cald.

L-am găsit pe Radu la piscină, singur. Stătea cu picioarele în apă și pantalonii suflecați; fuma ceva foarte scurt și am știut imediat că era un filtru pe care nu avea de gând să-l arunce; era doar ceva ce făcea când era drogat și plecat în tripurile lui bolnave. De parcă eu eram mai brează... M-am dus în spatele lui, m-am așezat în genunchi și am început să-l masez. Și-a dat capul pe spate și a belit ochii la mine, nu părea surprins. Știa că mă întorc de fiecare dată. Era frumos, i-am mângâiat chipul și i-am văzut ochii mai albaștri ca oricând, dar am refuzat să mă pierd, m-am străduit să le rezist. Lumina felinarelor era relativ bună, oamenii ăștia pur și simplu își permiteau. Pupilele îi erau ca acele de gămălie, abia se puteau sesiza. Simțeam că mă ia capul, toată lumea care discuta cu el, discuta degeaba.

- Radu, de ce nu vrei să încetezi odată, în pula mea, cu heroina?

- Nu îmi bruia filmul. Dacă ai chef să urli, marș înăuntru cu toți terminații. Încerc să vorbesc cu apa. Nu știam dacă face mișto sau chiar e pe ducă.

- Ești bolnav, am zis continuând să-l mângâi.

- Mersi, a șoptit. Aici trebuie să fi vorbit serios. Simțisem.

- Ce i-ai dat lu' Adela?

- De ce trebuie mereu să presupui că eu o dopez? Mai sunt și alti dealeri prin preajmă. Și aici se referea la Victor, dar Victor fusese cu mine tot timpul. Știu pentru că i-am făcut o muie ca de la mulți ani. Dar nu voiam să-i zic lui Radu.

- Da, ai dreptate. Scuze. Dar ce i-ai dat?

- Niște sedative, a zis nepăsător. Era agitată și mă enerva.