Incurcat cu italianca!

Capitolul 9

Giulio
O privesc pe cea care putea fi femeia vieții mele plecând. Stau și mă holbez la poarta de îmbarcare până nu mai aud sunetul tocurilor ei.
Ceva în mine strigă să nu o las să se urce în avionul ăla. Chiar îmi place păpușica. Ne potrivim și fizic și psihic și e prima femeie, în afară de mama, pe care o văd mai mult ca pe un egal, un partener, decât o încălzitoare de așternuturi.
Dar să fiu al naibi, m-a mințit din prima clipă. Era nepoata lui Tonyo, a omului care mi-a ținut pistolul la tâmplă. Nu pot să o țin aproape.
Sunt oameni periculoși și eu nu pot să le țin piept. Nu acum când deabia am început să îmi restabilesc numele în New York. Cât am stat în parcare m-am sfătuit cu, Casian, am încercat să găsim o cale să o ținem aici fără să ajungem la cuțite cu iatlienii. Și el o place, în mare parte pentru că are inpresia că m-a pus cu botul pe labe.
Din nefericire faptele vorbesc. Îmi reclădesc onoarea, recâștig respectul aliaților tatălui meu și un război cu mafia din Palermo nu ar face decât să dau prost în fața lor.
Nenorociți să fie! Don Paolo deabia așteaptă un motiv să ne luăm la harță...știu asta.
---Ești bine băiete?
---Da, Casian, doar puțin zdruncinat de toată treaba asta.
---Vrei să conduc eu? Pot să trimit pe cineva să ia cealaltă mașină mai târziu.
---Nu, du-te. O să vin și eu după...după ce decolează avionul.
Ce dracu, tocmai m-am bâlbâit? Tot ce mai lipsește e să plâng, să îmi pun o fustă și gata, sunt gagica perfectă. Revino-ți Morelli, ești ditamai bărbatul...
...Adevărul e că nu prea mă simt așa. Bărbăția mea tocmai s-a urcat într-un avion spre Palermo și nu se mai întoarce.
Mă simt de zece ori mai rău ca prima dată când eu și păpușica ne-am aflat în țări diferite.
---Casian, îi zic celui ce mă înțelege cel mai bine, du-te fără grijă. Vreau doar să stau puțin singur, ok?
El râde, cu privirea ațintită undeva în spatele meu.
---Bine, plec, dar nu cred că o să fi așa singur cum crezi tu. Miss Italia e mai tigroaică decât pare, zice și pleacă spre mașina lui.
Despre ce dracu vorbește?
Mă întorc spre locul la care se uita Casian și la nici zece metri de mine o văd pe Monalise vorbind cu un taximetrist.
Își bate joc de mine?
Când am ajuns eu lângă ea, taximetristul era pe punctul de a-i încărca bagajul.
---Lasă valiza aia jos în momentul ăsta! Vocea mea sună ca un tun, bietul om s-a înverzit. Monalise sare ca arsă și se întoarce ca un titirez
---Gio, credeam că....ai plecat până acum.
---Nu păpușico, eu credeam că ai plecat! Credeam că ești într-un avion care se află în nenorocitul de cer, departe de mine, în drum spre familia ta, de unde nu poți să creezi probleme nimănui și...
M-am oprit când i-am văzut lacrimile   șiroindu-i pe față.
Nu...nu...nu. Să nu te înmoi în fața ei, Morelli!
---Monalise, am mârâit spre ea, avertizând-o de pericol.
---Nu, Gio, nu înțelegi. Plănuiam să mă întorc la hotel și să nu mai ies din cameră până cineva trimis de familia mea nu mă va evacua forțat. Nu aveam de gând să te deranjez, tot ce vreau e să opresc timpul în loc. Acolo...în Italia trebuie să mă întorc la viața mea robotică. Unde trebuie să îi mulțumesc pe bunicul și pe mama și trebuie să mă mărit cu un om pe care nu îl plac pentru că asta îmi asigură protecție și o alianță între familii. O viață în care eu nu trăiesc! Eu nu vreau...
---SĂ TE MĂRIȚI?! CUM ADICĂ SĂ TE MĂRIȚI?!
Nimeni nu o să o atingă. Nu cât eu trăiesc. Păpușica e a mea. Punct. Barbații care se vor apropia de ea fără să fie siguri că au permisiunea mea or să sfârșească pe fundul Atlanticului!
O prind de cot și o trag spre mine.
---Spune-mi că e o glumă și nu ești obligată să te căsătorești.
---Obligată e mult spus.
---Vrei asta? Eu am fost animatorul de la petrecerea burlăcițelor?
---Nu, Gio! Nu! Dar bunicul meu e bătrân și se va retrage din Marele Joc în curând. Tatăl meu a avut mulți dușmani și toți se vor îndrepta împotriva mea. Bunicul mă presează să îmi găsesc un soț care să mă apere în caz că cineva își va îndrepta răzbunarea în direcția mea. Și mai e și unchiul Paolo, căruia îi voi sta mult în cale. Bunicul nu are încredere în el.
---Am știut din prima clipă că acel Don Paolo e o lichea! Hai la mașină!
---Nu te supără că o să stau la un hotel în orașul tau, îmi zice ea ironic, cu o sprânceană ridicată.
O trag într-un sărut și după ce ne desprindem o opresc în brațele mele.
---Păpușico, dar nu o să stai la un hotel din oraș. O să stai la mine acasă.
Fețișoara ei s-a luminat. Când zâmbește seamănă mai mult cu o puștoaică, nimeni nu  s-ar gândi că e o femeie experimentată care mă stoarce de puteri noaptea.
---Recunoaște odată, Giulio, ești mort după mine.
---Nu îți forța norocul, iubito. Hai acasă.
Am condus regulamentar...ciudat. Ăsta e efectul ei asupra mea: mă liniștește, mă potolește și în acelaș timp îmi dă foc.
Am intrat în curtea casei și când am parcat ea a bătut fericită din palme.
---Iuhu, acasă! Mor de foame. O să mâncăm înainte să facem...ce facem noi de obicei.
---Sex nebun?
---Umm...da...asta.
Mititica de ea, a roșit.
---Monalise, îmi ești dragă. Rău.
S-a uitat uimită la mine. Da,știu și eu sunt surprins că spun asta.
---Iubito, nu te las să pleci, dar trebuie să înțelegi ce înseamnă asta. Familia ta o să pornească un război murdar împotriva mea. Tu ești a mea și eu protejez ce e al meu. Nu o să îi las să te atingă, dacă tu nu vrei asta. Dar am nevoie de motive serioase să lupt cu așa o forță. Motive pe care o să mi le dai tu.
---Cum ar fi?
---Mărită-te cu mine!