Obscur - I. Lagune

nici iarba nu-mi falsifică realitatea.

- Așa, bravo fă!

- Suge-i pula, curva dracu', așa te vreau!

- Sunteți handicapate? s-a dus Adela la ele. Marius a venit cu Ștefania. De ce-i țineți partea lu' aia?

- Și ce? Nu a fost în stare să-și țină bărbatu', a venit o femeie adevărată să-l ia, a început să râdă Andra.

- Ștefanio, i-ai făcut și tu o muie măcar? s-a băgat Ana.

- Mă lingi în pizdă! am urlat la ea.

- Ee, uite, vezi? Ești mică, dar o să-ți dai seama că dacă la bărbat nu-i dai pizdă, îți zice rămas-bun.

Am vrut să-i spun că e uluitor de proastă din moment ce m-a întrebat de muie, dar a ajuns la concluzia că nu i-am dat pizdă. Nu știu de ce nu am zis asta, poate o făceam să tacă.

- Du-te dracu' de proastă, îți rupi gâtu' când te uiți în sus la noi și te crezi mare șmecheră, a început să râdă batjocoritor Adela.

Ana i-a dat o palmă. Adela a stat puțin și apoi a luat-o de păr și i-a dat un mare genunchi în cap de a trântit-o pe jos. A făcut-o și țigancă împuțită. S-a ridicat imediat a dracu' și a început să urle, Diana o ținea ca pe un animal ce era. Diana mă compătimea, într-un fel, o văzusem în ochii ei. Nu aveam nimic cu ea, era o fată cuminte, dar nu avea ce căuta printe vagaboandele alea de joasă speță. Voiam să mă duc să o iau la pumni pe termita aia, dar m-am băgat în fața ei și am scuipat-o, apoi am luat-o pe Adela ca să stăm la bar. Nu știu de ce nu am plecat. Oricine ar fi fost în locul nostru, ar fi mers direct acasă, dar voiam un shot mai întâi. Aveam pur și simplu nevoie de băutură. Adela s-a pus cu câteva scaune mai încolo ca să poată să-și întindă picioarele alea superbe și lungi, iar eu m-am pus cu capul pe masă, plângând.

- Ai văzut ce i-am făcut lu' aia? a început să râdă. Mă bucuram să văd că în seara asta e toată numai un zâmbet, deși voiam să fim pe același film amândouă. Trebuia să ne filmeze cineva. Mi-a plăcut cum ai scuipat-o. Am râs puțin și mi-am tras mucii. Hai, nu mai plânge, că luni o calc în picioare pe curva aia. Și Radu o să-l țină pe Marius cât timp tu te piși pe fața lui. Bună, Cristi, a vorbit cu barmanul, evident. Două shoturi de... ceva, nu știu.

- Vodkă! am zis.

- I-auzi ce zice fata mea, vodkă!

- Vodkă, să fie pentru cele mai frumoase boboace din Barletto.

- Nu mai vreau să ieșim niciodată cu ele, am zis încă plângând.

- Nu mai ieșim, dă-le dracu' de curve parșive. Decât cu târâturi ca alea, mai bine cu proxeneți.

Am luat shotul cu multă lămâie și m-am trântit înapoi. Voiam să mor și mă gândeam la proxeneți pentru că asta reușise să-mi bage în cap,.

- Bună, fata. Dansezi? a întrebat-o un cocalar pe Adela. Avea părul orientat în sus ca o mătură și purta o geacă de blugi decolorată cu ținte și blugi rupți peste tot. Îmi era scârbă.

- Nu, mersi, i-a răspuns în sictir.

- Haide, fă nebuno, ce ești așa afurisită?

- Dă-i, mă, drumu d-aici, i-a râs în față.

- Aa, ești obraznică, îmi place! Nu l-a băgat în seamă, se uita în altă parte. Auzi, nu te supăra?

- Ce vrei ,mă?

- Ești manechin sau balerină?

- Bă, băiatule...

- Hai fă să dansezi cu mine, nebuna dracu'! Mori și tu o melodie acolo șa!! a devenit din ce în ce mai insistent și chiar a apucat-o de braț.

- Alo, alo, băiete! N-ai auzit ce a zis domnișoara, să o lași în pace? Nu ți-a fost clar? Marș d-aici!

- Hai, ho, patroane, ce te încordezi așa, vreau și eu să vorbesc ceva puțin cu fata asta. Fă-mi niște spațiu.

Tipul i-a dat țiganului un pumn de l-a leșinat și toată lumea și-a îndreptat atenția înspre noi, fiindcă muzica se oprise și căzătura fusese destul de zgomotoasă și mai și lovise niște oameni. Eu dormeam cu ochii deschiși. Nu, nu chiar. Corpul meu dormea, dar mintea îmi era trează și atentă la tot ce se întâmplă.

- Victor, îmi pare bine! a zis și a dat mâna cu ea. Avea gura căscată, era chiar impresionată. La fel și eu pentru că era practic singurul bărbat adevărat pe seara asta. Uitasem de boul ăla de Marius, acum eram total pasionată de acest Victor. M-am ridicat imediat.

- Ștefania, încântată, am zis și am dat mâna. Sunt prietena ei.

- Victor, bună! mi-a zâmbit, iar apoi ne-a întrebat dacă vrem să fumăm iarbă. Cât așteptasem persoana asta!

Ne-am dus afară, în fața clubului și ne-am sprijinit de gard. Și-a întins toate alea pe jos și a început să ruleze un joint baban. Amândouă eram nerăbdătoare. Eram fumătoare de câteva luni, dar Radu nu împărțea iarba cu noi, deci nu apucasem să ne bucurăm de așa ceva.

Adela își aprinsese o țigară, dar Victor i-a luat-o din gură și i-a aruncat-o.

- Lasă dracu' prostiile astea.

- Nu crezi că ești cam impertinent? l-a întrebat cu zâmbetul pe buze și am știut că începe să se dea la el. M-am încruntat puțin. Totul mergea în defavoarea mea astă-seară.

- Hai ia cât vrei din ăsta și taci, a râs și după ce a tras din el, i l-a dat ei. Eu urmam. Adela a stat puțin cu el în mână, nu știa ce să facă. Nu ați mai fumat până acum?

Doar am zâmbit ca proastele. Ce mai era de spus?

- E ca la fumat. Trageți, țineți jumătate de secundă, trageți în piept, îl țineți vreo 3 secunde acolo și scoateți afară. Dar nu trageți mult din el ca să nu vi se facă rău.

- Ce bine explici, am zis visătoare și după ce a reușit Adela, a venit rândul meu.

A văzut că ezit și a venit în fața mea să mă ajute. Asta voiam. A ținut jointul și mi l-a băgat în gură. Am început să trag până mi l-a scos ceea ce a fost imediat. Am ținut o jumătate de secundă, am tras în piept, am ținut fumul 3 secunde dând capul pe spate și închizând ochii, apoi m-am trezit din morți suflând fumul spre el. A rânjit.

La sfârșit eram praf. Pulă. Eu și Adela ne uitam una la alta și râdeam ca proastele, eram așa un clișeu. Probabil Victor ne credea super penibile, dar aveam să-i sug pula ca să-i treacă. Cred că am luat un RATB până la Pipera. Trebuia să prindem ultimul metrou de la 23:00 sau ceva de genul, nu era nici pulea în gară. Mă simțeam relaxată, râdeam singură și mă bălăngăneam de colo-colo. Nimic nu mă mai deranja, nimic nu mai conta. Adela rămânea mereu în spate cu Victor. Nu-i mai auzeam. M-am întors și i-am surprins sărutându-se. Metroul venea și pentru o clipă, am simțit că o să-mi fie mai bine dacă mă arunc. A fost așa, un gând stupid de moment, nu îmi păream prea coerentă. Dar nu m-am putut clinti, oricum. Mă simțeam sedată, ca și când încep să adorm, dar stau în picioare. Adela trăgea de mine și zbiera să urc dracului, dar începeam să o aud din ce în ce mai estompat. M-am trezit la realitate și m-am îmbarcat în cursa către infern. Știam că ăsta e doar începutul. Și mai știam și că iarba nu-mi falsifică realitatea, care era super de căcat. Și oriunde m-aș fi refugiat muci sau trează, trăiam în aceeași lume groaznică.