Obscur - I. Lagune

38. alibi

- O așteptăm pe Diana. Se fute cu un tip de 40 de ani cu care s-a cunoscut pe Facebook, și-a dat Andra ochii peste cap și a continuat să butoneze telefonul. Era sub orice critică. Să mor eu dacă am văzut-o vreodată să se uite în ochii oamenilor atunci când deschide gura.

- Ce, mă? Nu te cred! am rămas șocată. Ăsta e ultimul scenariu pe care mi-l închipuiam pentru ea.

- Eu i-am zis că poate d-aia nu i-a plăcut nimeni până acum, poate are vreun fetiș d-ăsta sau niște preferințe mai aparte. Și așa ne-am dat seama când a zis că e gata să se fută cu cheliosu' ăsta.

- Chiar nu pot să mi-o imaginez cum și-o trage cu unu' care i-ar putea fi tată, pula mea... Ea e așa cuminte spre deosebire de noi.

- Păi nu, fii atentă care e bomba, a început Ana să râdă. Tipu' cică ar fi căsătorit de doi ani.

- Ce târfăăăăăă, am început să zâmbesc impresionată. M-am uitat la Adela care se încrunta la mine, avea nările dilatate și strângea puțin din ochi. Ce-ai mă? m-am uitat nedumerită.

- Ce pula mea e aia în capu' tău?

- Băăăăă, ia stați mă, și-a făcut breton, a venit Ana înspre mine și a început să dea cu mâna prin el. Îți stă bine, proasta dracu'. Parcă acum semeni cu Adela, aveți și lungimea părului cam la fel.

- Da? am zâmbit. Mi se pare că l-am cam ciuntit, nu știu.

- Hai, lasă, că se regenerează, a zis Andra care încă se uita în telefon.

- Tu nici măcar nu te-ai uitat! i-a zis Ana. Aveam niște ghete cu puțin toc. Abia acum am realizat că Ana e exagerat de scundă și pentru o clipă nu m-am mai simțit așa complexată pentru 1.60 al meu. M-am uitat iar la Adela. Așteptam o aprobare, ceva, orice. Nu cred că-i plăcea.

- Îți stă groaznic, mi-e rău, a fost tot ce a zis și apoi a intrat în lumea ei, ne-a ignorat și și-a aprins un cui mic pe care nu l-a împărțit cu nimeni.

- Mihaela nu mai iese cu voi? am întrebat așa un pic la mișto, chiar nu o sufeream și m-aș fi simțit bine să nu o mai văd în preajma noastră. Încercam să găsesc orice alt subiect de discuție, nu aveam chef să fac o dramă acum. Eu și Adela suntem o telenovelă scârboasă. E teribil de urmărit pentru ceilalți.

- Eee, acuma umblă și ea cu pulărăii ăștia mari să și-o tragă pe o doză de heroină, sanchi, și ea șmecheră.

- Să mori tu că-și bagă-n venă?

- Zicea Costin că cică a văzut-o pe DN1 la produs, a oprit cu mașina să-și bată joc de ea.

- Care Costin, făăă? a întrebat Ana pe tonul ei de țigancă vagaboandă. E, din ce știam eu sau ce mi-a zis ea, era cică jumătate țigancă, jumătate româncă. Albă ca brânza, oricum. Dar trăia într-o comunitate de romi.

- Poienaru, căcat, nu știu cum îi ziceți voi, eu îi zic Costin, i-a răspuns Andra, dar tot fără să ne privească.

- Păi dacă te-ai futut cu el, a pufnit Ana.

- Mă lingi în pizdă.

Am râs cu ele ceva timp. Îmi fusese dor să ieșim așa toate, dar nu înțelegeam ce avea cățeaua asta de Adela, ce tot nu îi convenea. Mereu trebuia să fie ea cu curu-n sus și să strice cheful lumii. Și m-am gândit că poate îi era dor de Radu și încă dădea vina pe mine, dar mi-am zis că acum merit și eu să mă deconectez puțin și să mai stau de vorbă cu vechile noastre prietene; aveam să rezolv problema mai târziu.