Viată de lup printre oameni

6.

      Dominic a încercat să vorbească cu mine, dar de atunci am dat ordin să nu-l văd în fața ochilor. Cei din haită nu știu de ce am spus una ca asta. Nu știe nimeni de ce s-a întâmplat în pădure și dacă ar afla, ar decima haita vecină într-o secundă.
      În clasă domnește o gălăgie ca la bâlci, nimeni nu se înțelege cu cei din jur, nici măcar eu nu-mi pot auzi gândurile. Dulăpiorul unde îmi țin cărțile și ghiozdanul pare unul simplu, doar o oglindă pe ușiță. Mă uit în ea ca să-mi așez șuvițele de păr îndrăznețe. Ochii mei verzi văd pe suprafața lucioasă că se aproprie cineva. Nu trebuie să întorc capul ca să văd că este Dominic.
      Se rezeamă cu spatele de dulăpioare și privește în direcția opusă unde mă aflu eu.
     "Aici e singurul loc unde pot să vorbesc cu tine" aud o șoaptă parcă venind de departe.
— Știi că poți să zici mai tare, nu? spun cu privirea ațintită pe profilul lui din oglindă.
— Cine știe ce lup apare din dulap și-mi sfâșie gâtul?
      Îmi dau ochii peste cap și închid dulapul cu putere. Mă întorc cu fața spre el, dar el tot întors stă.
— Știi de ce nu vreau să vorbesc cu tine. Ce ai făcut acolo, nu e de iertat prea ușor.
— Și acum ce vrei să fac? Să mă pun în genunchi ca să-mi cer iertare? Să mă arunc de pe o stâncă? Când am încercat să-ți explic ce s-a întâmplat, ai pus haita să mă alunge. Să nu uit! Îi mulțumesc puștiului care mi-a mușcat pantalonii. Erau perechea mea preferată!
      Râd încetișor și plec spre clasa unde am oră. Dominic stă la o distanță considerabilă de mine și mă urmărește ca un cățeluș. Sala este aproape plină și la fel de gălăgioasă ca înainte. Mă așez într-o bancă liberă și mă holbez pe geam. Printre copaci mi s-a părut că văd ceva mișcându-se rapid, poate doar mi s-a părut. Dar bănuiala îmi este confirmată. Văd aceeași creatură din pădure care m-a atacat, prima dată îi văd doar ochii roșii ce se uitau la mine cu ferocitate. Dintr-o dată, creatura se avântă spre clădirea noastră și fugea cu o viteză care putea să dărâme un zid.
— Fugiți! Acum, mai repede! am țipat spre cei care erau în clasă.
      Toată lumea se uita ca la o nebună la mine, niciunul plecând de pe locul lui.
— Afară toată lumea! am auzit o voce de Alpha.
      Dominic se afla în cadrul ușii cu ochij de Alpha la vedere uitându-se în sală. Când au auzit vocea, toată lumea a fugit țipând din clasă. M-am transformat în Lup și am sărit pe fereastra deschisă fugind după Creatură. Arătam ca două avioane zburând unul în fața celuilalt și așteptând să vedem cine cedează primul.
      Rânjeam spre cel din fața mea și mă pregăteam să-i sar la gât dacă nu apărea un Lup Negru între noi.
      De data asta, Creatura era cât noi la dimensiuni, doar că avea colții foarte ascuțiți ca un ac și foarte lungi. Știam că dacă un animal avea avea colții foare subțiri, un singur lucru putea să însemne: venin. Aceeași ură pe care am
văzut-o la Dominic atunci, acum o văd în ochii îndreptați spre Creatură.
      Voiam să strig și să-l avertizez pe Dominic cu privire la colți, dar am rămas împietrită când am văzut ce era în fața mea. Lupul Negru devenise Foc!
      Blana îi devenise în întregime din foc și crescuse mai mult decât monstrul. Intrusul se dădu cu câțiva pași în spate, de parcă îi era frică de foc. Dominic a sărit spre el, dar nu a reușit să-l doboare pentru că monstrul a dispărut. Când a aterizat pe cercul negru de iarbă, aceasta a luat foc imediat. El nu părea afectat din asta, se părea că-i și plăcea. S-a transformat în forma de om și a pășit spre mine cu grație. Se așeză în genunchi în fața mea și mă privi în ochi. Nu voia să-mi spună ceva anume, doar să văd că în ochii lui nu era ură, ci grijă.

***
— Stăpâne, unul dintre copii a descoperit Aura.
      Bărbatul ce stătea în fața geamului ce dădea spre pădurea lui, era arsă până la ultimul copăcel, niciun animal locuind în ea. Se întoarse spre mesagerul care stătea în ușă privea spre stăpânul său cu mare adorație.
     "Un bărbat care știe cum e cu lumea" își zicea în minte.
      Stăpânul se așeză în fața băiatului și-l privi în ochi.
— Drake, lasă-i să-și folosească puterea, atunci când nu o vor avea, o să urle după ea.
      Râsul lui răsună în toată încăperea și fu urmat de Drake. Se gândea la băiatul lui, acolo așteptând ordinele ce vor urma.
— Într-o zi, tot ce vezi în lume o să fie al meu, și o să-l împart cu tine, frate.

***
— Cum ai făcut aia? Cum ai reușit?
      După ce s-a întâmplat în curte, am fugit în pădure într-un loc izolat. Mă țineam cu mâinile de cap fâțâindu-mă în toate părțile.
      Dominic stătea pe o piatră și se uita la mine cum făceam acolo. Nu l-am lăsat să vorbească până nu am ajuns unde voiam. Chiar și atunci nu l-am lăsat.
— Ok, să ne calmăm. Acum poți să-mi spui totul.
— Nu sunt eu ăla care nu stă la locul lui, ci tu.
      Îi întorc o privire ucigătoare în glumă și-l bufnește râsul când mă vede. Râd și eu cu el și ajungem să aruncăm cu frunze în noi. În jurul nostru se lasă liniștea, frunzele zburând în jurul nostru ca niște fulgi. Zâmbim amândoi, dar ne revenim când îmi aduc aminte de ce suntem aici.
— Gata cu joaca, avem treabă. Mă ridic în picioare și mă așez pe o piatră din fața lui. Cum ai reușit?
— La asta mă gândesc și eu. Singurul lucru e că mă simțeam ca atunci când...știi tu, ce s-a întâmplat...
— Da, da, sari peste.
— Mda, mă simțeam ca atunci și-mi venea să omor ceva, să-i dau foc. Și așa m-am trezit înghițit de foc dea binelea. Cred că dacă ne luptam mai mult atunci, ajungeam la asta.
— Dar atunci de ce aveai ochii ca acum? Înainte nu aveai nimic.
— Când am simțit creatura am luat-o razna și am avut acest instinct. Am vrut să te protejez...
      A vrut să mă protejeze? Dar ce crede el? Că sunt o lupoaică neajutorată care abia știe cum e viața? Am văzut multe la viața mea, nu am nevoie de el ca să mă protejeze.
      Ne-am uitat așa minute bune unul la altul, dar se înnora și trebuia să merg la haită.
— Eu plec, dacă vrei să-mi spui ceva nou... știi unde sunt.
      Zâmbesc pentru ultima dată și plec alergând spre casă.

      Salutare! Ce faceți? Sper că bine. Am postat și acest capitol cu o întârziere de o lună. :)) Ceea ce e bine. Aștept cu drag părerile voastre și vă mulțumesc pentru vizualizări și aprecieri. :* Sunteți cei mai tari. Îmi cer scuze pentru greșeli.
      La media este Kate. ;))
#C