Viată de lup printre oameni

4.

Dacă Dominic avea Ranka de Foc, unde puteau să fie celelalte?
Această întrebare m-a măcinat toată ziua. Chiar și când trebuia să mă antrenez cu haita nu am fost atentă și m-am lăsat distrasă de Jo, un lup de 19 ani care m-a pus jos imediat.
-- Ce este cu tine, Kate? Toată ziua ai fost așa, s-a întâmplat ceva la școală? Nu puteam să spun nimănui de Dominic că este un Element. Dar îmi veni o idee.
-- A, păi, mă gândeam, dacă ar fi bine să-i avem prieteni pe cealaltă haită?
Toată lumea se uita la mine gen "Ai înnebunit?! Suntem direct hrană pentru șobolani." Într-un fel aveau dreptate, dar trebuia să aflu istoria acelui Element. Este singurul despre care n-am citit prea multe, dar mi se pare și interesant. Mereu mi-au placut istorisirile despre viața noastră. Cum au ajutat lupii în războaie, folosiți mai mult pentru instalarea soldaților ( cei care se puteau transforma) și multe altele. Cele mai interesante erau despre catastrofele naturale, cum o lupoaică izbucnit un tsunami imens care a distrus o coastă întreagă din cauza unui Beta care o înșela cu propria soră!
Luke mă invită la o scurtă plimbare ca să mă gândesc la ideea de mai devreme.
-- Nu pot să stau asa degeaba cu mâinile în sân. Mai bine îi facem acum prieteni ca să nu devină mai tarziu dușmani. Nu sunt ei numeroși, dar au o putere mare...
Am auzit un mic zgomot de crengi rupte și multe tropăieli prin frunzele căzute. Am simțit miros de oameni, dar și de un animal. Cal.
Întotdeauna mi-am dorit să călăresc, dar a fost greu până să așezăm definitiv tabăra și să construim casele. Nu puteam să avem alte animale pe lângă noi, nu din cauză de spațiu, din cauza dușmanilor.
-- Vreau și eu un cal. Unul pe care să-l scot la plimbare și să-i țesăl coama zilnic. Doar vise.
Patru cai frumoși, înalți apărură în fața noastră cu picioarele lor puternice care puteau să te arunce departe.
-- Bună ziua, sunteți aici în vizită sau va-ți rătăcit? întrebă unul dintre ei.
--Căutăm un câine, i-am dat drumul câteva minute și a zbughit-o.
-- Atunci vă lăsăm să căutați în continuare. Nu sunt prea sigur că o să-l mai găsiți. S-au raportat multe dispariții de animale și încercăm să găsim făptașul.
-- Și ați descoperit ceva? întrebă Luke.
-- Avem niște poze cu o creatură de statură mare, aproape cât un elan de culoare închisă. Un urs grizzly cel mai probabil.
Nu eram prea sigură cu afirmația asta. Niciun urs din zonă nu este cât un elan. Doar dacă este supranatural.
-- Mulțumim de atenționare. O să fim vigilenți.
Am plecat înapoi spre tabără, când am simțit o pereche de ochi urmărindu-mă. M-am întors să văd cine era, dar nu era nimic. Când să-mi continui drumul, un raton sare din tufiș si mârâi la noi. M-am coborât la mintea lui de raton și am mârâit la el. Doar că el nu a fugit de mine. A fugit de ce era în spatele meu.
O creatură imensă, neagră stătea pe picioarele din spate, fiind de două ori mai mare decât era. Luke deja se preschimba, fiind urmat de mine. Eram aproape cât monstrul din fața mea, dar nu de ajuns. Ajungeam doar până la botul lui, care era destul de mare și el. M-am repezit pe el sărind spre gâtul lui, dar fără succes. M-a prins de blană și a mușcat puternic din umărul meu. Am început să urlu de durere și simțeam cum oasele îmi pocnesc și mă transform la loc. Când sunt în corpul de om, durerea devine de zece ori mai insuportabilă. Dacă nu făceam ceva aveam să mor.

Simțeam cum viața mi se scurge din corp, ochii închizându-se ușor. Deja mă lăsam moale în colții monstrului, dar, dintr-o dată, monstrul i-a foc. Mi-a dat drumul și am căzut ca o cârpă pe jos, tușind sânge. Monstrul era în fața mea, în flăcări și vedeam cum se luptă cu ele. Nu a câștigat lupta și a căzut ca un buștean în fața mea. În spatele lui se afla Dominic, cu câte o bilă de foc în ambele mâini. Era chiar frumos așa cum stătea el acolo, vântul fluturându-i haina lungă pe care o purta. Am început să zâmbesc ca o proastă, scoțând câteva cuvinte înțelese doar de mine.

-- Știam că o să fi prințul meu. Și am leșinat.

                                                                      ***
Mă simt ciudat. Mirosuri necunoscute îmi inundă nările și mă trezesc instant. "Fir-ar! Chiar ar trebui să mai reduc leșinurile astea fără rost."
Mă ridic în capul oaselor și privesc în jur. O cameră de dimensiuni medii, cu pereții de o culoare drăguță, mai exact albastru, cu mobilă de culoare inchisă - probabil abanos - aranjată în stilul unui puști. "Te rog, să nu fie ceea ce cred eu."
-- Aleluia, s-a trezit prințesica noastră.
Sar speriată din pat și ajung pe jos lângă Dominic.
-- Fir-ar tu să fi. Data viitoare jur că fac atac de cord.
-- Hai că n-am fost așa ascuns.
Ridic capul și văd că întinse o mână ca să mă ajute. Îi dau o palmă peste a lui și mă prind de noptiera de lângă pat ca să mă sprijin. Văd o tavă plină cu medicamente și lângă un bisturiu.
-- Ce dracu faci cu ăla, arăt spre tavă și ridic instrumentul medical. Te gândeai că poți să-mi vinzi organele țiganilor?
Râde de mine și eu mă uit cu o față ciudată la el. Îmi face semn spre umăr și văd un pansament care îmi acoperă mușcătura pe care am căpătat-o.
-- Trebuia să se vindece, am spus speriată și am prins un colț din pansament. L-am dat la o parte ca să văd o cicatrice urâtă care pulsa. Era neagră și o mâzgă urâtă ieșea din ea. Ajută-mă! am strigat. Scapă-mă de ea.
Mă agitam ca un vierme stând în soare într-o zi călduroasă. Săream prin cameră și țipam ca din gură de șarpe. Simțeam cum rana zvâgnea pe sub piele și cum otrava își croia drum spre inimă. "Nu!"
M-am oprit din sărit, scoțându-mi gherele ca să desfac rana lăsând sângele să curgă. Zgâriam în continuare până am simțit cum otrava nu mai era în mine. M-am așezat ușor pe un fotoliu și mi-am luat capul în mâini,plângând. Nu plângeam de durere sau altceva, dar simțeam cum îmi pierdeam mințile pe zi ce trece.
-- Nu mai suport. Ajunge cu toată smiorcăiala asta. Trebuie să-mi revin. Am dărâmat fotoliul pe care stăteam și abia atunci mi-am adus aminte că nu e casa mea. Scuze că am făcut asta. Merci oricum pentru ajutor, îți rămân datoare.
Și am ieșit pe ușă ca un om civilizat.

Bună. Nu am adăugat nimic nou, doar l-am corectat. Sper că vă place și vă aștept părerile. Mulțumesc mult pentru vizualizări și aprecieri. ;))
#C