Viată de lup printre oameni

3.

      Ziua la școală a trecut repede, fără probleme legate de venirea ciudată a "fratelui" meu. În tabără era liniște, toată lumea era pregătită de înmormântarea lui Eric.
      Eram îmbrăcată într-o rochie neagră, lăsându-mi ochii mov. Toată lumea era supărată, dar le era și frică. Poate cel care l -a ucis pe Eric se află printre noi și se gândește la următoarea victimă.
      Ne-am adunat la marginea unei prăpăstii, unde trupul lui Eric era așezat pe rug. În tradiția noastră, cei plecați sunt arși, cenușa lor fiind aruncată la sfârșitul teritoriului, dând putere haitei.
   -- Eric, îți promit că o să te răzbun. Cel care ți-a răpit viața, va fi asasinat, la fel ca tine.
      M-am dat cu un pas în spate, ridicând mâinile în aer, dând drumul la foc. Trupul a ars imediat, răspândind un miros de blană arsă.
      La sfârșitul ritualului, am împrăștiat cenușa și ne-am întors în tabără. Dar care tabără? Tabăra era în flăcări, cabanele fiind înghițite de flăcări.
   -- Repede, aduce-ți apă! am strigat. Stați departe de foc.
      Fiind una din Lupii Sacrii, puteam să controlez Elementele. Ochii mi i-am făcut mov, ridicând mâinile, am adus apa pe deasupra copacilor. I-am dat drumul peste tabără, stigând focul până la ultimul.
      Eram extenuată. Mereu când îmi foloseam puterile, eram stoarsă de energie. De data asta, am folosit o putere prea mare, făcându-mă să leșin.
**********
   -- Kate! Kate, trezește-te!
      Cineva mă striga. Am încercat să deschid ochii, dar nu am reușit.
   -- Aduce-ți un pahar cu apă, repede!
      Am simțit cum ceva rece m-a izbit în față, trezindu-mă imediat.
   -- Ce s-a întâmplat? am întrebat.
      Luke îmi întinse mâna, ajutându-mă să mă ridic. Apoi, mi-am adus aminte. Tabăra era în flăcări, iar eu mi-am folosit puterile.
   -- Este cineva rănit? am strigat.
      Toată lumea era în regulă, dar își puneau întrebări.
   -- Ați descoperit ceva până acum?
   -- Un singur lucru, a răspuns Luke.
      Se clătina de pe un picior pe altul, uitându-se în pădure.
   -- Nu a fost un foc normal, a zis. A fost un foc pus ori de un Vrăjitor, ori de un alt Lup Sacru.
      Am înmărmurit. Eram singurul Lup Sacru rămas, deci acest lucru l-am exclus.
**********
      A doua zi, ne-am apucat să facem curat prin tabără, să adunăm ce era întreg, iar restul să le aruncăm.
      Printre lucruri am găsit un tablou cu mine și cu părinții mei. Mama era îmbrăcată într-o rochie de vară, iar eu aveam în brațe o jucărie sub formă de lup. Tata mă ținea în brațe, având un zâmbet larg pe față. Poza a fost făcută cu un an înainte să moară, și țineam foarte mult la ea. Jucăria din fotografie am pus-o într-un cufăr, care era ascuns în pământ.
      Se făcuse ora 11 și trebuia să plec la școală. Mi-am luat ghiozdanul și am plecat. Nu am stat în careu, am intrat direct în clădire unde era liniște. Doamna Turner, profesoara de matematică, era singurul profesor care mă plăcea. Eram preferata ei, și mă credea fiica ei pe care nu a avut-o.
   -- Bună dimineața, am zis cu un zâmbet.
   -- Bună, Kate. Cum mai este familia ta?
      Era singurul om care știa de secretul meu și de haită, dar nu l-a spus niciodată.
   -- Suntem într-o perioadă nasoală, am spus. Noaptea trecută am avut o înmormântare, și când ne-am întors, am găsit tabăra în flăcări.
      Doamna Turner a ascultat cu atenție, și după câteva secunde, a spus:
   -- Te-ai gândit la cineva?
      De când a avut loc incendiul, nu m-am gândit decât la posibilitatea să fie un Vrăjitor sau un Lup Sacru.
   --Am câteva dubii..., am spus.
      Clopoțelul a sunat,holul fiind umplut imediat.
   -- Hai, te conduc în clasă, oricum avem oră.
      Am intrat în clasă prima, având șansa să mă așez în prima bancă. Când m-au văzut, colegii au tăcut și se uitat cu silă la mine, de parcă aș fi fost un câine în ploaie. Am auzit un tușit fals, uitându-mă în sus, să o văd pe Skylar Olivers  împreună cu grupulețele ei din care făcea parte și Claudia.
   -- Este locul meu, a spus.
      Nu o băgam în seamă.
   -- De câte ori vrei să repet, este locul meu! a țipat dând cu mâna în bancă.
   -- Scuze, dragă, dar cred că ți-ai stricat manichiura, am spus fără să mă uit la ea.
      Și-a tras imediat mâna de pe bancă, uitându-se la unghii. S-a făcut roșie ca oja de pe unghi și a plecat în spate.
      Ora a început, doamna Turner strigând catalogul.
   -- Samuel Aaron...Victoria Boston...Dominic Clare?
      Nu s-a auzit niciun "prezent", doamna Turner întrebând:
   -- Domnișorul Dominic este în clasă?
      Nimic.
      Când să pună absența, cineva a intrat brusc în clasă, deranjând foile de pe catedră.
   -- Îmi cer scuze că am întârziat, am avut o problemă cu...cu traficul, a spus.
      Știam că mințea. Doamna Turner i-a făcut semn să se așeze, locul de lângă mine fiind gol, s-a așezat pe scaun.
      Și-a scos cărțile, dar înainte să închidă fermoarul, am văzut ceva strălucind. Era o Ranka! O amuletă care te ajută să invoci Elementele, dar cum? Cum a făcut rost de ea? Avea amuleta Focului, o amuleta cu o piatra roșie, care radia de energie.
      Doamna Turner s-a apucat de predat, dar în timp ce eram atentă la oră, eram atentă și la Dominic. A observat că-l privesc, și și-a întors privirea spre mine.
   -- Am ceva pe față?a intrebat.

      Mi-am întors privirea spre tablă, să observ că doamna Turner scria datele unei probleme.

   -- Cine iese la tablă? a zis, plimbându-se prin clasă.
      Am ridicat mâna ca să ies din banca în care stătea potențialul făptaș.
   -- Du-te Kate, a spus.
      Am ieșit să rezolv problema, dar când mă uitam la profesoară, îl vedeam pe Dominic uitându-se în ochii mei.
**********
      Acasă, am fost întâmpinată de haită, care toată ziua a aranjat lucrurile prin tabără. Am intrat în camera mea, care era ordonată cu toate lucrurile puse la loc, și m-am aruncat pe pat. Am luat cartea pe care o citeam de pe noptieră și am deschis unde aveam nevoie.
      Am avut dreptate. Amuleta lui Dominic era Ranka de Foc.

      Îmi cer scuze că am întârziat atât, dar am avut puțină treabă. Sper să vă placă. ;)
P.S: Multumesc pentru vizualizări!

#C