Povestea Unei Fete

Capitolul 32

Era deja dimineata. Am mers sa vad ce face Erik,dar acesta nu era in camera sa. Am coborat jos pentru sa merg sa imi fac o cafea,iar acolo dau de Erik uitandu-se este un album foto.
-Neata!
-Neata!
-Ce sunt cu pozele alea?
-Le-am gasit in camera unde am dormit. Si de plictiseala m-am uitat peste ele.
-Aha. Vrei o cafea?
-Nu,nu beau cafea.
-Aha. Pai esti gata sa plecam sa o cautam pe bunica.
-Eventual daca vrei sa merg in pijamale,da sunt gata.~spune el in tinp ce radea~
-Ok,ok. Pai plecam in jumate de ora,sa fi gata.
Dupa ce am avut aceasta discutie cu Erik,am plecat sus sa il trezesc si pe Levi,dar si el mi-a luat-o inainte. Era treaz,se imbraca.

Eram gata sa plecam. Am urcat cu totii in masina lui Erik si am plecat spre mama lui Erik prima data. Iar in cazul in care nu era ea,treceam si pe la bunica sa vedem daca ce stie ea.

***
Eram aproape de casa mamei lui Erik. Mai aveam doar doua strazi. Emotiile incepeas sa is faca prezenta. Abia astepram un raspuns la intrebarile din capul meu.
Eu aveam in mana biletelul de la bunica mea pe care era trecut orasul,strada si numarul casei. Cand Erik anunta ca am ajuns,coboram din masina,iar eu m-am oprit putin,m-am uitat pe bilet,iar adresele corespundeau,dar nu am zis nimic. Am mers inainte cu si mai mari emotii. Levi a venit langa mine si m-a luat de mana.
Ne-am indreptat spre usa casei,iar Erik scoate cheile din buzunar si descuie. Am intrat inauntru unde am dat de un domn tare dragut,era tatal lui Erik,acesta parea a nu stii cine sunt eu,dar se uita cu drag la mine si la Levi.
-Eliza,el este tatal meu Dan
-Tu,imi pari cunoscuta. Ne-am mai vazut?
-Nu cred.
-Amalia,a venit Erik
Baiatul meu,cum de ai venit~spune ea neobservand-ma~
Cand a ajuns jos si m-a vazut avea mici lacrimi in ochi.
-Eliza,nu pot sa cred ca ai venit sa ma cauti.
-Mama,tu o cunosti?
-Da
-De unde o cunosti~intreaba Dan~
-E fica lui Laurentiu.
-Nu mai inteleg nimic. Mama vreau cateva explicatii.
-Luati cu totii un loc,iar eu si Eliza o sa va povestim.
Dupa ce ne-am asezat cu totii bunica incepe sa povesteasca.
-Acum 45 de ani,dupa ce eu si tatal tau ne-am casatorit,am avut un baiat pe nume Laurentiu. Dar dupa 20 de ani,ai aparut si tu. Noi ne-am bucurat,dar in schimb Laurentiu a fost foarte afectat de asta,deoarece el nu a stiut pana nu te-ai nascut. Iar dupa ce tu te-ai nascut,la un an,el a fugit de acasa. Dupa cativa ani tot ce am putut sa aflu a fost ca el era casatorit si avea o fetita de un an,pe Eliza. De atunci tot am incercat sa dau de el,dar el nu vroia sa ma vada. O singura data cand el era la lucru, Elena mama Elizei m-a lasat sa intru si sa o vad.
-Acum continui eu. Dupa 14 ani,parintii mei au murit intr-un accident de masina,eu aveam 15 ani,iar atunci nici o ruda nu m-a acceptat. Cand au murit,tata avea 42 de ani,iar mama 39. Am crescut singura timp de doi ani,mutandu-ma in alt oras pentru a uita trecutul. Dar dupa ce am facut 17 ani,am decis sa ma intorc in casa in care am copilarit. Acolo am inceput totul de la 0. Acolo l-am cunoscut pe Levi,iar sin prima zi nu m-a lasat singura. Mereu a fost cu mine. Dupa cateva zile dupa ce m-am mutat a venit bunica sa ma caute. Tinand cont de faptul ca nu o cunosteam si nu o vazusem niciodata,am rugat-o sa plece. Dar se pare ca destinul ne-a facut sa ne intalinm cand l-am cunoscut pe Erik. Am mers sa dau cateva pribe pentru facultate,iar acolo am dat de el si nu stiam daca numele de familie este o coincidenra sau sunten rude,asa ca am venit aici sa aflam. Asta este toata povestea.
-Nu pot sa cred ca esti nepoata mea~spune Erik foarte uimit~
-Eu ma bucur ca macar Laurentiu a lasat ceva in urma lui~spune Dan~ Dar totusi nu inteleg de ce tu,Amalia,nu ai zis nimic?
-...

Scuzati greselile,dar m-am grabit sa scriu,deoarece nu am postat de mult.