Vivianne

Capitolul 2

Ma trezesc,iar pentru o secunda uit unde sunt. Inca nu imi vine sa cred ca de azi incep o viata noua. Cu o casa proprie si alegerile mele.
   Ma dau jos din patul pufos,ma duc in baie sa ma spal si aleg din dressing o pereche de blugi negri,tricou gri si tenesi albi. Eu sunt o persoana destul de vesela,dar imi place la nebunie sa port negru. Cand cobor jos micul dejun e pregatit si sunt mai mult decat fericita sa imi incep ziua asa,stand la masa cu parintii mei in cea mai importanta zi din facultate.
   "Cand te vei intoarce tu de la cursuri noi vom fi plecati". imi spune cu parere de rau mama. Ii iau in brate pe amandoi se le multumesc pentru tot ce au facut,apoi dupa cateva minute in care ne-am luat la revedere ies din casa,iar cand vad ce se afla in curtea din fata raman socata. Un BMW X6 negru ma asteapta. Nu imi vine sa cred. Raman cu gura cascata fara sa-mi dau seama.
"Nu cred!"spun si o simt pe mama cum ma ia in brate.
"Iti place?"ma intreaba ea de parca nu ar fi evident.
"Glumesti? O iubesc!"
"Atunci,hai,urca-te si da-i drumul."
Dupa ce o mai imbratisez inca o data ma urc in ea. Interiorul e bej,iar eu o pornesc si ies din curte. Chiar nu m-am gandit la o masina. Stiu ca am garaj la casa,dar nu m-am asteptat. Credeam ca o sa merg cu autobuzul. Nu pot sa-mi dau seama ce am facut sa am parinti atat de minunati,dar sunt mai mult decat recunoscatoare pentru ei. Am condus sub limita,pentru ca a trecut putin timp de cand am luat carnetul si am vrut sa fiu cat de atenta pot prima data. Dupa ce o parchez si ma dau jos,privesc cu emotie cladirea facultatii. Inca nu pot sa cred ca imi incep sa traiesc cu adevarat visul pe care l-am avut de cand am mers prima data in New York.
   Cand intru la cursuri toti sunt la locurile lor. Ma asez langa un baiat ce pare mai bland decat ceilalti care se agita prea mult. Are parul castaniu deschis si imi ofera un zambet prietenos cand ma asez langa el.
-Hey!a saluta.
-Buna!
-Emotionata pentru prima zi?
-Nici n-ai idee. spun cu un zambet stramb.
-Ma numesc Liam.
-Vivianne,dar lumea imi zice Viv sau Vivian. Imi pare bine! zambesc,bucurandu-ma ca deja incep sa-mi fac prieteni.
-Ai un nume frumos.
-Mersi. Si al tau e.
Profesorul de literatura intra,iar cursul incepe.

Dupa ce se termin toate cursurile si ies Liam imi pune mana usor pe umar.
-Hey,ai vrea sa mergem pana la Starbucks? Niciunul nu prea avem prieteni si ma gandeam ca ar fi un mod bun sa-ti incepi prima zi.
-Dar tu esti in al doilea an. Cum de nu ai prieteni?
-Am cativa. Dar nu multi. O sa-i cunosti intr-o zi.
-Ok,sa mergem!
   Incepem sa bem cafelele,iar eu incerc sa deschid o conversatie.
-Si,spune-mi despre tine.
-Pai,nu sunt prea multe de spus. Locuiesc nu prea departe de aici impreuna cu mama si tatal meu vitreg. Tatal meu natural e in Franța,are propria lui afacere acolo. Tatal meu vitreg e un om bogat,prea perfect pentru gusturile mele,dar o iubeste pe mama si nu pot sa afiu altceva decat fericit pentru ea. Ne-a cumparat mie si mamei o casa,iar acum locuim acolo.
-Eu am venit aici din Londra unde locuiam cu parintii mei. Mi-au cumparat o casa aici care e putin cam mare si ma simt destul de singura acolo,dar sper sa ma obisnuiesc cat mai repede. Tata e judecator,iar mama avocata,ii iubesc mult pentru cate mi-au oferit doar ca sa fiu multumita,desi eram fericita doar pentru simplul fapt ca ii am. Acum sunt aici complet separata de viata de acolo si sunt putin speriata. Dar de cand am venit prima data in New York m-am indragostit de el si am visat sa ajung aici.
-Dar atunci de ce nu te porti ca o fata bogata? spune si incepe sa rada.
-Ce vrei sa spui? incep si eu sa rad,nefiind sigura de ce ar trebui sa fac.
-Vreau sa spun,ca sunt o gramada de fete bogate in facultatea asta si nu lasa pe niciun om sa nu stie asta.
-Nu sunt snoaba. Eu nici nu prea folosesc multi bani. Parintii mei imi iau orice cred ca mi-ar placea fara se le cer. Cred ca voiau sa compenseze din timpul in care nu erau acasa.Nu simt nevoia sa am mult mai mult fata de ce imi trebuie.
-Cred ca o sa fim prieteni buni atunci. spune cu speranta in glas.
-Sunt sigura de asta.

   Ma urc in masina si ajung acasa. Dupa ce fac o baie care sa ma relaxeze incep sa ascult muzica in patul meu care nu-mi e familiar. Seara o sun pe mama sa o intreb ce face.
-Viv,cum a fost azi? ma intreaba fericita.
-Bine. Deja mi-am facut un prieten. Am mers la Starbucks.
-Ma bucur sa aud asta!
-Da,e chiar de treaba. Are un tata vitreg care am inteles ca detine un lant de hoteluri. Nu a dat detalii.
-Interesant. Cursurile cum au fost?
-A fost bine. Profesorii sunt ok.
-Iubito,trebuie sa inchid. Ma suna de la tribunal. Te iubesc!
-Si eu te iubesc!
Imi setez alarma pentru dimineata si merg sa-mi pregatesc cina. Chiar aveam de gand sa folosesc sala de aerobic,dar chiar nu mai am chef si sunt obosita. Adorm in timp ce ma uit la televizorul din camera mea.
 
Hei,stiu ca sunt doar la inceput,dar sunt deschisa la sugestii,sfaturi si corectări oricand! Ma scuzati pentru posibile greseli,daca sunt.☺