Jocul razbunarii

Capitolul 6

-Traume? Termin eu. Ba da!

-Ce ti s-a intamplat?

-E din cauza unui accident din copilarie. Ma priveste derutat fara sa spuna ceva. Nu stiu de ce dar simteam nevoia sa ii spun tot si nu intelegeam de ce incepeam sa am incredere in el. In cele din urma i-am spus totul. Despre rapire, accident si in cele din urma despre frica mea fata de apa.

-Imi...imi pare rau! Chiar nu intentionam sa fac asta! Trebuia sa fie doar o gluma!

-E in regula! Nici mie nu imi venea sa cred ca imi iesea pe gura. Cum adica e in regula? Aproape am murit si ii spun ca e in regula? Trebuia sa fiu furioasa, sa vreau sa il omor nu sa ma simt linistita! Ce naiba se intampla ce mine?

-Ce o sa spunem? In cele din urma, ne-am ridicat de pe banca si am plecat spre tabara.

-In legatura cu ce?

-Opreste-te putin si uita-te la noi! Tu ce vezi?

-Ce ar trebui sa vad? In acel moment mi-am dat o palma peste frunte!

-Hainele noastre! Sunt ude inteligentule! Strig la el.

-Aaa, am observat si ce vrei sa faci?

-Daca mergem asa in tabara o sa fim luati la intrebari.

-Eu zic sa ne furisam acolo, mergem in corturile noastre, ne schimbam hainele si dupa mergem la ceilalti! Ce zici?

-Avand in vedere ca nu avem alt plan, hai sa incercam.

-Sper numai sa mearga! Nici el, nici eu nu am mai spus nimic tot drumul.

-Multumesc! In cele din urma, cand ne aflam deja aproape de tabars vocea mea a spart tacerea dintre noi.

-Pentru ce? Imtreaba Aiden oprindu-se in loc.

-Pentru ca m-ai ajutat sa ies din apa si nu m-ai lasat sa ma inec!

-Daca te inecai era vina mea, asa ca nu ai pentru ce sa imi multumesti. Am ajuns in tabara si ne-am ascuns dupa un tufis pentru a ne asigura ca nu era nimeni prin jur. Era liniste!

-Se pare ca v-ati intors! Ati gasit steguletele? Noi ne intoarcem si o vedem pe profa Miller. De ce sunteti uzi? Ne intreaba aceasta derutata. Aiden nu spunea nimic, in schimb isi plimba privirea agitat de la mine la profesoara. Trebuia sa gasesc o scuza! Repede!

-Am ajuns in apropierea piscinei ,iar afara era un furtun si se pare ca apa era pornita, iar eu am calcat pe el si s-a spart. Asa am ajuns sa fim uzi! Spun pe nerasuflate dupa care iau o gura mare de aer. Aiden se uita la mine cu ochii mari cat cepele! O scuza mai tampita de atat nu puteam sa gasesc?

-Sunteti siguri? Ne intreaba profesoara iar noi dam din cap afirmativ.
Duceti-va sa va schimbati, daca nu vreti sa raciti! Am sa ma duc mai tarziu sa vad ce s-a intamplat de fapt! Face o pauza, dupa care adauga: cu furtunul!

-E in regula! Am oprit apa! Spune Aiden. Profesoara da din cap afirmativ, dupa care se indeparteaza.

-Am scapat dar acum roaga-te numai sa nu se duca sa verifice! Ii spun baiatului ud ce statea exact in dreapta mea, care acum incepe sa rada.

-Ce e atat de amuzant? M-am oprit in loc atintindul nedumerita cu privirea. Tocmai ce am scapat de la moarte si de profesoara care ne-ar fi mancat de vii daca afla adevarul si el incepe sa rada atat de detasat.

-Ai calcat pe furtun si el s-a spart? Serios? Rasul sau colorat a prins contur din ce in ce mai tare, in timp ce isi stergea o lacrima fictiva din coltul ochiului.

-Daca acum cateva momente ai ramas blocat ca prostul, iar acum iti arde de glume, jur ca fac te pocnesc! Dar daca simti ca ai prea multi dinti, te rezolv eu! Nu de alta, dar poate esti curios si vrei sa imi descoperi abilitatile de dentist!