Memories

Capitolul 3

Blair P.O.V
În momentul în care buzele noastre s-au unit într-un sărut perfect mi-am dat seama că eu chiar îl plac,poate la fel de mult cât mă iubesc pe mine doar sunt superbă.
-De ce ai vrut să pleci când m-am împiedicat?mă întrebase
-Am vrut să fie mai palpitant.am răspuns privindu-l în ochi.
-Stai liniștită,știu ce gândești ,nu aș răni nici odată o fată,cu atât mai puțin o blondă,pe care le prefer.a spus privindu-mă în ochi și trecându-și limba peste buze,eu chicotind ușor.
Însă ca orice,lucru bun care la un moment dat se termina,la fel ca și momentul nostru,fiind întrerupt de telefonul meu "I'm so fabulos"

*Convorbire telefonică*
-Da Louise "aka mama lui Rose",s-a întâmplat ceva?răspund eu la telefonul care pentru prima oară în viață chiar mă deranjează.
-Draga mea eu și tatăl tău trebuie să avem o întâlnire de afaceri,draga mea vino acasă.răspunsese Louise și stricându-mi cheful nu ma înțelegeți greșit o ador pe Louise dar aș prefera să stau aici cu Edward
-Ok Louise,vin acum.
*Convorbire încheiată*

-Edward,tocmai ma sunat Louise și....înainte să termin am fost întreruptă de către Edward
-Și trebuie să pleci.a spus trist.Vrei să te duc eu?mă întrebase executând un "dans" din sprâncene
-Cu motorul?întreb eu
-Prefer Adina,dar da.răspunse cu un zâmbet pe față
-Chestia asta e măcar legală?Dar la naiba!Ști ceva da.am spus privindu-l în acei ochii superbi care ar putea face price fată să se topească.

După un drum de 15 minute în care vântul îmi deranja părul,și chiar nu mă deranja pentru că eu doar îl țineam în brațe, am ajuns în fața casei mele.
-Ei bine,mercy că m-ai adus,aici sau eu.i-am muțumit eu întimp ce mă ajuta să cobor de pe moto...Adina
-Ai o casă foarte drăguța.
-Vrei să intri?îl întreb eu
-Nu,cred că tatăl meu se întreabă ce fac,desigur dacă este acasă.răspunse ușor trist.
-Te înțeleg perfect.i-am replicat eu încercând să evit contactul cu ochi săi,dar acesta mi-a ridicat bărbia sărutându-mă ușor îl pot simți zâmbind în sărut,de alt fel ca și mine.
-Pe mâine?mă întreabă zâmbindu-mi dulce
-Pe mâine.îi răspund eu văzându-l cum pleacă am decis să intru în casă.

Rose P.O.V
-Rose.țipa se Blair fericită în timp ce s-a așezat lângă mine
-Văd că ești fericită.De ce ești atât de fericită?am întrebat-o ridicând sprânceana stângă
-Eu și Edward ne-am sărutat.răspunse fericită
-OMG și cum a fost?întreb eu
-Genial,dar în acelaș timp dulce cu un strop de perversitate.răsunse cu niște ochii visători
-Dar ești sigură că e ok?întreb protectoare
-Normal.răspunse sigură pe răspuns.Acum scuză-mă eu trebuie să mă retrag.spuse ieșind din camera mea

Mă las ușor în pat,așezându-mi capul pe perna moale.Mă bucur pentru Blair dar pare că e ceva murdar la mijloc,sau poate sunt doar eu paranonia.Adică nu pare prea periculos,datorită acelor ochi care îl trădează,acei ochii superbi și părul ăla perfect,ce aș putea să spun despre acel zâmbet perfect care... O DOAMNE!CRED CĂ ÎL PLAC!Nu am cum să îl plac,nu cred că îl plac!Cum aș putea să îl plac!În mod clar Blair este atrasă de el,și dacă s-au și sărutatat!Nu se poate întâmpla asta nu pot să mă bag în relația lui Blair!Dar probabil că nu este char o relație,Blair mi-ar fi spus asta.Ar trebui să vorbesc cu Blair despre asta.Dar chiar nu pot să vorbesc cu ea despre asta!Mă simt prost chiar și atunci când îi împrumut o pereche de pantofi,pentru că știu că ține foarte mult la ei,dar să mă mai gândesc că e o ființă umană,și mai e și băiat,nu aș putea să am sentimente pentru un băiat de care este atrasă,cu atât mai puțin când vine vorba de Edward la care știu că tine foarte mult,exact ca și perechea ei preferată de pantofi,care au fost făcuți special pentru ea,și încă îmi amintesc cât de mult a așteptat aceea comandă,nici odată nu mi-am permis să mă apropii de acea pereche ,atât de perfectă de pantofi cu toate că de multe ori m-am imaginat încălțându-i și dorindu-mi să îi probez,deci cum aș putea să fac asta cu băiatul pe care,cred eu,că îl place.Am putut să rezist acelei perfecțiuni de pantofi care chiat dacă Blair nu m-ar fi lăsat nici în ruptul capului să mă apropii nici măcar nu am încercat să mă apropii cu atât mai puțin când vine vorba de o ființă umană.Și în plus,cum aș putea să dezvolt sentimente pentru un băiat pe care abea l-am cunoscut și nici măcar nu am apucat să stau puțin singură cu el,voi aștepta să treacă puțin timpul și sunt sigură că totul o să fie bine.

Heii!Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli gramaticale.Sper că v-a plăcut chiar dacă știu că e puțin cam neinspirat și având în vedere că sunt o romantică incurabilă,sper că m-am descurcat destul de bine.
Până data viitoare xoxo :* <3

-B