Love's Syndrom

Capitolul 18

Baietii si Scar nu mi-au mai adresat niciun cuvant toata ziua si deja devenea enervant. Chase si Kira erau singurii cu care ma mai puteam intelege in tot liceul. Ba chiar, am fost chemata in biroul lui Christian si m-am ales cu detentie din cauza ca am mult prea multe absente si nu mai am voie sa imi vad masina pana imi iau carnetul. Fierbeam de nervi cand am iesit din biroul lui si de parca asta nu era de ajuns m-am intalnit si cu Heather si marionetele ei. A inceput ca de obicei sa se ia de mine, dar nu am mai bagat-o in seama. Nu aveam timp si pentru ea. Am scuipat "curva" atat cat sa ma auda si mi-am continuat drumul spre clasa. Nu imi vine sa cred ca trebuie sa colaborez cu ea pentru proiectul de la ora doamnei Quinn. Am uitat si de ala si trebuie sa ma apuc serios de invatat fiindca am examene in ultima saptamana dinainte de vacanta de iarna.

-Domnisoara Starr! Sunteti atenta? Vocea profesorului meu de istorie ma trezeste din ganduri.
-Da, ma scuzati. Mormai dandu-mi ochii peste cap cand se intoarce la cartile lui. Simteam privirea lui Jason pe mine si imi muscam buza doar ca sa nu ma intorc spre el. Asta mi-ar mai lipsi, sa il vad cum ma priveste cu dispret.
-Hailey! Pss, Hailey! Cineva din spate ma tot sacaia si am decis sa ma intorc.
-Ce vrei Adam? Soptesc fiind atenta sa nu ma vada profesorul. Nu am nevoie de mai multa detentie.
-Zayn e la spital. Sopteste inapoi iar ochii mei se maresc. Nu, nu poate fi adevarat. Maraitul lui Jason m-a fauct sa imi intorc privirea spre el si l-am putut vedea cum il priveste cu ura pe Adam.
-Ce? Tip de data asta, socul amplificandu-se. Nu imi vine sa cred. Nu am mai vorbit cu Zayn din ziua in care m-a prins Harry si ceilalti cu el in camera.Ce fel de persoana sunt eu?
-Domnisoara Starr! Imi deranjati ora!
-Trebuie sa plec, domnule! Promit ca imi iau lectia si toate cele. Flutur mana adunandu-mi lucrurile. Ma ridic agitata, trecand ca un uragan pe langa el si ies pe usa lasand-o deschisa in urma mea. Incep sa alerg spre iesirea din liceu, incercand sa-mi amintesc unde era o nenorocita de statie de taxi. Jason o sa ma omoare pentru asta si parintii mei, oh nu, nu vreau sa stiu ce imi vor face.

...

-Incerc sa va pun o intrebare de jumatate de ora! Unde dracu' e salonul in care e pacientul Zayn Malik? Ce e asa de greu?! Tip la baba care sta la receptia spitalului. Femeia asta ori e proasta, ori isi bate joc de mine.
-Ce pacient? Puteti sa-i silabisiti numele? Intreaba plicitisita iar eu dau cu pumnii in lemnul biroului inalt.
-Da-o dracului de treaba. Il gasesc singura. Pufnesc alergand spre lifturi. Idioata, o sa pierd ultimele ore din cauza ei.Parca se misca cu incetinitorul intentionat.

-Ma scuzati, aveti idee unde l-as putea gasii pe Zayn Malik? Intreb o infirmiera de pe hol. Nu pot sa caut la nesfarsit salonul.
-Stai o secunda. Spune scotandu-si telefonul. -Zayn Malik... etajul 2, salonul 157. Ar trebui sa va grabiti, primeste vizite pana la ora 12.
-Multumesc. Zambesc recunoscatoare alegand sa folosesc scarile, erau mult mai aproape.

Caut cu privirea agitata numarul salonului si trag adanc aer in piept inainte sa bat la usa si sa intru incet.

-Zayn? Soptesc iar el isi intoarce privirea spre mine. Ma indrept cu pasi marunti spre patul mic de spital privindu-l in ochi.
-Hailey. Sopteste ridicandu-se incet cat sa ma ia in brate. Il imbratisez cald, inspirandu-i mirosul divin. -Ma bucur ca ai venit. Credeam ca nu vrei sa ma vezi.
-Nu te prostii. Am aflat de la Adam si am fugit de la ora, venind direct aici. Mi-am pierdut o multime de timp cu femeia aia nebuna de la receptie, altfel as fi ajuns mai devreme. Ce s-a intamplat? De cand esti aici?
-De aseara. Nu e nimic grav, am fost implicat intr-un foc armat pe pista si un glont m-a zgariat pe abdomen. Nu e grav, dar o prietena a insitat sa vin ca sa nu se infecteze.
-M-am speriat. Imi pare rau ca nu am venit mai devreme. Cum sa vii daca tu erai aproape lesinata intr-un club infect? Oh mai taci, constinto. Nu am nevoie de tine. Da sigur, daca nu as fi eu, ar fi vai de capul tau, idioato! Vezi ce spui, pana la urma eu sunt sefa ta. Asta s-o crezi tu. Doamne, ce tot fac aici? Ma cert cu constinta mea si Zayn e pe un pat de spital?!Idioata de mine.
-Imi dai te rog sticla de apa? Marcus a plecat de jumatate de ora si nu cred ca se mai intoarce.
-Sigur. Marcus e aici? A venit sa te vada?
-De fapt, s-a mutat cu mine pe pista ieri. A venit din Chicago si i-a placut aici, deci nu mai vrea sa plece.
-Asa e el. O sa se plicitiseasca in curand.
-Probabil. Ma bucut ca esti aici, dar nu te mai retin. Trebuie sa ajungi si tu la ore, oricum ai detentie.
-Nu conteaza. Astazi o sa stau toata ziua cu tine. Fa-mi loc in pat, nu am de gand sa dorm pe canapea.
-Sincer, cred ca e mai comoda canapeaua. Chicoteste facandu-ma sa zambesc. -Dar nu as rata sansa sa te tin in brate, printesa.
-Imi pare rau ca nu am mai vorbit cu tine de doua zile, am avut multe pe cap. M-am mutat cu baietii.
-Am auzit. Auzi, am vazut ieri la televizor o stire despre un sofer care conducea un Mustang in centrul orasului si era si urmarit de politie. Masina aia arata exact ca cea a lui Christian, ai vreo legatura? Ranjeste facand cerculete pe spatele meu.
-Nu stiu, poate. Chicotesc iar zambeste. -Bine, bine, eram eu. Multumit?
-Foarte. Conduci mult mai bine apropo.
-Am invatat de la cel mai bun. Il sarut pe piept, punandu-mi apoi capul in dreptul inimii lui. Bataia era un constanta,linistita facandu-mi ochii sa se inchida incet. De ce cand sunt langa Zayn trebuie sa adorm mereu?

...