Jocul razbunarii

Capitolul 4

-Ok, am inteles! Ma duci acasa? Il sun pe tata in masina!

-Ok, hai! Pe drum spre casa l-am sunat pe tata si i-am spus. Erik avea dreptate, deoarece eu am fost cea care i-am relatat, nu s-a suparat atat de tare, insa tot mi-a zis sa ii transmit fratelui meu ca atunci cand il prinde, il executa.

Cea mai buna parte la liceul acesta, pe langa faptul ca nu trebuia sa purtam uniforma, era aceea ca nu prea aveam teme. Fiind un liceu de arte, majoritatea orelor erau de muzica, dans si arte plastice. Pe langa asta, mai aveam ore de istoria a muzicii, a desenului si patru ore de engleza .
Prin urmare, aveam destul timp liber.

Bineinteles, acasa, desi nu eram obligati, repetam ceea ce am invatat la cursurile de muzica si dans.
De altfel, iubeam pianul, sunetul dulce produs prin apasarea fiecarei clape. Luasem cursuri de pian un an si jumatate si se pare ca mi-au fost e folos, deoarece la liceul asta, trebuia sa ne alegem cel putin un instrument la care sa cantam, asa ca am ales pianul.
Visul meu e sa fiu pe scena sa dansez si sa cant, iar oamenii sa ma asculte. Mai simplu, voiam sa devin artista. Simteam ca scena e locul caruia ii apartin, acolo voiam sa imi petrec cea mai mare parte din viata. Voiam sa cant si eram in stare sa duc o lupta oricat de grea pentru a-mi face visul sa devina realitate.

Urmatoarea zi, dupa ce am luat pranzul cu Amber si inca o fata care s-a asezat la masa noasta, o blonda cu ochi negrii pe nume Anna, mai ramasesera 20 de minute pana la urmatoarea ora asa ca am mers afara, alaturi de noua figura feminina.

Nu ma prea asteptam sa imi fac prieteni noi avand in vedere ca imi facusem o reputatie de fata rea, iar copii nu voiau sa intre in vorba cu dusmanul numarul unu al lui Aiden Carter.
Ca tot veni vorba de el, tocmai primesc un mesaj de la el. Trebuia sa imi schimb neaparat numarul de telefon. Deschid mesajul si vad un text de care erau atasate niste imagini.

"Parca tu si Erik nu erați impreuna...haha...te-am prins! Esti terminata!
O sa fac pozele publice!"

Am deschis pozele, iar cand le-am vazut am simtit cum ma ia durerea de cap. Erau sigur facute ieri. In poze eram eu si Erik, momente precum cele in care Erik avea mainile pe umerii mei, ma saruta pe funte, sau ma lua in brate, se aflau in pozele alea. Erau facute in asa fel incat chiar sa para ca eram impreuna.

Nervii mei erau intinsi la maxim.
Erik era fratele meu! Nu puteam sa am o relatie cu el nici daca voiam!
M-am ridicat nervoasa de pe banca si am plecat spre locul in care stiam sigur ca se afla Aiden.

-Unde te duci? Aud vocea lui Amber, insa o ignor. Cand am intrat in camera, l-am vazut pe Alexander, Christain si Aiden care pareau ca ma asteapta.

-Ce e asta? Intreb, de data asta adresandu-ma tuturor, tinand telefolul intins in fata lor pentru ca ei sa poata vedea pozele.
Aiden incepe sa rada.

-Ce-i atat de amuzant? Te-am intrebat ce e asta? Desi stau foarte bine cu controlul de sine si stiu cum sa imi controlez nervii, de data aceasta Aiden ma scosese din sarite, in primul rand pentru ca nu ma inceta cu aroganta si increderea prosteasca in propriile puteri si in al doilea rand, pentru ca se baga in viata mea.

-Realitatea! Nu ti-ai dat seama? Tu te-ai pus cu mine, acum e momentul sa suferi! Logic!Raspunde el zambind satisfacut.

-Logic? Ce e atat de logic? Ti-am spus sa nu te bagi in viata mea, altfel...

-Altfel ce? Ce o sa faci? Iti spun eu, nu o sa faci nimic! Dupa ce o sa fac pozele astea publice, toata lumea o sa afle ce fel de persoana esti cu adevarat! Te legi de tipii bogati pentru bani! Esti o...

-Opreste-te! Nici macar nu cunosti o persoana cu adevarat, insa o judeci! Felicitari, esti un exemplu demn de urmat! Ii spun pe un ton sarcastic.

-Nu iti convine? Doare adevarul?