Acest adio nu este pentru totdeauna

18 1 0
                                    



Ca intotdeauna a fost odata o iubire mare cum nu s-a mai vazut intre doi tineri frumosi dintr-un sat din imprejurimile deltei.

Te sarut iubito ..acest adio nu este pentru totdeauna ..Ma voi intoarce ... Te rog ..Nu plange..nu plange.. iubirea mea...
Sa ma astepti!.. ma voi intoarce ..orice ar fi!
O sa te astept iubitule.Jur sa te astept orice ar fi iubitule, soptea varsand lacrimi necontenite...

A fost odata un razboi mare si in el a fost un soldat care a luptat pe frontul pana la Don...

Oamenii din sat plangeau..stiau ce inseamna razboiul:nimeni nu se mai intoarce..te duci la moarte..
Au fost nenumarate lupte in care a luptat Visterneanu si ai lui si fapte de eroism care nu vor fi niciodata cunoscute de urmasii acestor oameni..unii deja morti si la care n-au putut patrunde nici macar istoriile acelor ani, campaniile acoperite de glorie ale armatei romane si n-au putu sa traiasca , sa creasca cu sentimentul invingatorului.
Dar noi ostasii ne consideram pe drumul fara intoarcere, intelegand ca asa este razboiul si ca nu exista alta alternativa.Nu ne puneam intrebarea daca vor mai ramane sau nu supravietuitori fiindca nimeni nu poate da un raspuns la aceasta intrebare si totul depinde de soara fiecaruia.

Dupa nenumarate victorii, atacuri si contraatacuri, romanii au fost coplesiti doar de superioritatea numerica a rusilor insa n-au dat inapoi..in timp ce cavalcada de tunuri bombarda romanii sareau in gropile facute de katiuse si artilerie pentru ca bombele nu cadeau in acelasi loc..
In timp ce sute de tancuri atacau romanii au primit atacul in piept cu arma in mana...Inanteristii aflati in gropi individuale au fost calcati de tancuri si amestecati cu pamantul dar au luptat pana in ultima clipa..
Visterneanu alunga din minte aceste clipe de teroare, cateva zile in urma cazuse prizonier alaturi de mii de romani si alte mii de unguri, italieni si germani.
Mii si mii au murit in calatoria ce parea chiar fara intoarcere pe campiile inghetatecu zapada de peste una metru si peste care fulgii cadeau incontinuu ..
Dumnezeule Dumnezeule de ce ne-ai parasit? strigau oamenii curpinsi de deznadejde.Gerul cazuse la -30 de grade...
In desaga avea putin orz si trei bucati de carne de cal.Manca deja carnea asa cruda ..nimeni nu mai avea cu ce sa faca foc..Nimeni nu le dadu mancare sau apa..luau zapada si o mancau...erau fosrtati sa mearga in continuu ziua si noaptea ..singurele opriri erau la ghalele de schimbare a garzii.
Sase zile si nopti au marsaluit ..Daca cineva cadea sa ramanea in urma era imediat impuscat..Au stat doua zile la gara..
La urcarea in tren au fost pusi cate 100 intr un vagon si au primit 3 pesmeti si trei pesti si au mers 8 zile fara apa si fara a primi alta mancare..

35 au murit in vagonul lui..deci o treime din oameni..
Pentru a supravietui la 40 de grade se hotarara sa nu mai declare mortii sa se pastreze caldura mai usor in spatiul vagonului..era groaznic..
Ca sa bea ceva multi lingeau condensul de pe perettii vagonului..Nici macar la zapada nu mai aveau dreptul acesti condamnati dinaintede a se aplica legile razboiului la moarte.
Era dezumanizant pentru victime dar mai ales pentru calai..atat se coborase omenirea..Pina in cele mai de jos straturi in care putea cadea un om.
Lagarul era o alta incercare .Toata mancarea de pe o zi incapea intr-un capac de bidon si era proasta:zeama de legume si cateva rame de paine care se terminau din cateva inghitituri.Oamenii ajunsesera ca niste umbre...el avea doar 35 de kilograme...la dou trei zile unii prizonieri erau impuscati de santilnelele tinere..pana in 17, 18 ani.. niste copii care ii impuscau cand isi faceau nevoile si motivau ca au vrut sa evadeze...

Scoase capul pe ferastra vagonului si trae aerul rece in nari...fruntea incinsa se racori in vantul recede afara...Imaginile ultimilor doi ani ii treceau prin minte ca un film incredibil..Culmea, ceea ce i se parea incredibil acum era viata tihnita din Tulcea...satul asa cum il lasase..pacea..ordinea fireasca a lucrurilor care fusesera odata..
Niciodata nu va mai fi la fel!...isi spuse...Lumea nu va mai fi la fel..
Privea cerul sppuzit de stele..Era 3 noaptea si traversau Ucraina..August 1945..
Ce frumoase sint stelele..simti..si iata acolo si Carul Mare, constelatia mea preferata..Stelelor vedem cat sintem de mici cand privim imensitatea voastra..
Oare Mihaela ce face?... ma mai iubeste?...Ma crede mort?..Stie ea prin ce am trecut?...Ah Mihaela draga..te iubesc atat de mult..si lacrimilr incepura sa-I curga siroi...Scutul de fier cu care s einvaluise in lagar incepea sa crape...de ce soarta mea fu atat de cruda?
Insa n-am sa ma plang!...am sa lupt!..Da am sa lupt!...cu altii soarta fuse mai cruda..Eu n-am de ce sa plang..sint printre cei norocosi..Sint inca in viata..sanatos! gata sa incep o noua viata...
Numai acum simt cat este de miraculos acest act in aparenta atat de simplu, de a trai, de a fi viu..
Niciodata nu voi mai uita ca pot fi fericit prin simplul fapt ca sint liber sa ies din casa si sa ma plimb pe strada, nici o tristete nu va putea rezista acestei beatitudini.
"Esa mujer...La que voi a querer"..
Ce-mi va aduce ziua de maine...

Calatoria in sine este fascinanta..este un drum al eliberarii..dar pare poate cineva sa-i dea omului libertatea...o iei siingur... o constientizezi singur..
Mihaela se martiase in sat..si avea si copil..Cerul cazu peste el... Eu cel vesel care n-am fost nicioadata trist..am un mic motiv de tristete..ce sa fac..Un punct se poate depasi ma instiinteaza euristica..

.Hm..dupa toate de pe front asta..o lua pe jos dinspre Sarinasuf spre Tulcea..era antrenat...se gandi si zambi..viata ise aprea altfel acum...dupa grozaviile de pe front..simtea ca poate rasturna muntii acum!..
Hai! fiecare sfarsit e un nou inceput isi spunea printre lacrimi.Se opri la Nufarul si langa apa repede al Dunarii isi desfacu o bere, bau si incepu sa mediteze..Asa deci?...am fost si aici condamnat , omorat si ingropat?..
Vazuse cu ochii lui si mormantul "lui ce ciudat suna.. I se facusera parastasurile ..de 40 de zile, 1 an doi..Din noiembrie 1942 , de apropae 3 ani nu mai stia nimeni nimic de el.Hainele fura impartite dupa traditie..Simtea furie impotriva destinului.
Trebuie sa ies din bucla asta isi spuse in tim ce pasii repezi il purtau iar spre oras.De aici lua o masina catre Constanta...si anii trecura..ca un vis..
Dupa cativa reveni in satul de langa balti.Era acum croitor, in casa veche traia batrana matusa asa ca se aseza in casele Mihaelei.Intr-o dimineata iesi catre cismea...
"Acea dimineata
Ramane asteptand
Undeva in infinitul albastru"
Crezu ca viseaza ..pe drum trecea fredonand un cantec Mihaela..Mihaela iubirii lui cea de la 15 ani...
Nu era posibil!Doamne visez sau mi-am pierdut mintile ..Nici in lagar n-am avut miraje..
Buna ziua!
Buna..stai..ma vezi, nu e un vis?..Ma cunosti?

...........................


Visurile si ideile ce zburau , alergau prin fata ochilor vrajiti ...
Do zou believe in magic?...o intreba..Cum sa nu crezi cand vezi ataa pasiune, atata viata..ca omul acesta traieste cu atata exuberanta scriind, este atat de plin de entuziasm , bunatate si curiozitate, intr-o descoperire incantata continua..traieste epifania ce i-a fost data omului .. o viata ca un dar divin... o traire miraculoasa ..plina de bucurie intreaga ca un copil...


Barbatul ei era magic..era ca un copil si plin de miraculos..asta se vedea si din infatisearea lui tinereasca.Nimeni n-ar fi crezut ca are mai mult de 20 de ani cand el depasise 40..Aceasta uluitoare aplicare a principiilor spirituale o convinsese...
Energia draga mea ii tot repeta se vede pentru oamenii obisnuiti ca frumusete si tinerete, vigoare , prospetime.

Un om daca vrea poate sa renunte la obiceuirile lui uite-asa! Si pocni din degete...
Oare? De ce oamenii sint tot timpul in niste depdendente?...
Punctele lor de asmablare au fost fixate ...obiceuirile a doua lor natura a devenit chiar prima natura au devenit chiar ei...asta arata cat de scazuta e vointa si constienta oamenilor din ziua de azi..
S-a uitat de omul natural..aici la tara poti regasi plenitudinea de a trai..insa saracia de aici indeparteaza pe foarte multi...

Si au inceput zile frumoase ca de vis..cu explozii de erotism si iubire..zile linistite..plimbari si drumetii prin tara...
A fi indragostit de o fata ma face imun la celelalte..isi spunea cateodata si se gandea "sint fericit asa" imi doresc sa fiu eliberat de setea de a ma uita la altele..Asa mintea este impacata , linistita...eu sint impacat si fericit..: )
El scria de multe ori , indeosebi in sfarsiturile de saptamana , in zilele lungi de iarna si noptile...pana in orele trandafirii ale zorilor..Noaptea iubita mea e clipa cand sufletele oamenilor se ridica in astral si vocile lor mentale cotidiene tac..este un moment magic de liniste desavarsita, de deschidere catre altceva, catre ceruri..
Ileana se trezea uneori la 3 dimineata vedea ca nu e langa ea si se ridica usor si-l gasea la birou scriind..mereu cu fruntea spre fereastra contempland infinitul...atunci il cuprindea cu drag cu bratele pe dupa gat si-l saruta cu multa iubirea pe gat, pe fata si pe ochi...si se lasa jos ca ntr-un ritual si ii saruta ingenuncheata mainile si degetele ..se juca cu el...si i soptea "sarut aceste maini care stiu sa faca minuni..care stiu sa faca minunea de a scrie pentru oameni.."el zambea..."draga mea tu esti minunata!....Ce minunata esti!..tu esti minunea mea...si prin tine scriu...tu esti inspiratia mea...si se lasa si el in genunchi si o saruta dulce pe gura..stii ca nu pot fara tine? Stii ca vreau sa te pastrez ..sa fiu cu tine si dupa moarte ? Oh Doamne..cum va fi oare..?..de ce ne este scris sa ne despartim de ceea ce iubim..si amandoi isi simteau ochii incetosati..gandindu-se la marea trecere...

_________________


Spre zari albastre-Blue Skies 1941Where stories live. Discover now