The murderer

Capitolul 14

Treptat, calculat, cu o încetineală reținută, fața lui Kristen a început să se apropie încet de a ei – îi simțea respirația caldă și precipitată pe gât. Vibrațiile acțiunilor sale îi înghețau gândurile, dar a rămas tăcută sub căldura mistuitoare emanată de corpul ei. Jolie s-a întrebat preț de câteva secunde dacă bruneta îi putea auzi zgomotul trepidant al inimii, ce i se zbătea puternic în piept. Când Kristen s-a aplecat ușor spre ea, înălțimea sunetului s-a schimbat, modificându-și intensitatea într-o bătaie regulată, trasându-i centrul pieptului precum un sonar pe fundul oceanului. Era o mișcare ce îi adâncea calmitatea din ochi, însă în același timp îi încorda spatele și îi accentua încleștarea pumnului.

— Kristen? a întrebat Jolie încet, în timp ce bruneta simțea cum aerul emanat de vocea ei îi gâdila pielea.

— Da? i-a răspuns la fel de încet, cu un murmur înăbușit.

Dar o notă muzicală stridentă a răsunat puternic în încăpere, întrerupând cu brutalitate frânturile de șoapte calde ale adolescentelor. Momentul s-a destrămat într-o secundă, iar Jolie a lăsat să-i iasă cu putere aerul din piept, abia atunci realizând că-și ţinuse răsuflarea. A oftat ușor, în mintea ei îngrămădindu-se gânduri pe care nu le putea exprima și sentimente pe care nu le putea comunica. Apoi s-a îndepărtat stânjenită de prietena ei, scoțându-și telefonul de sub pernă: a aprins ecranul, iar ochii i s-au îngustat până ce doar o fantă subţire de albastru se mai vedea în fiecare dintre ei.

— S-a întâmplat ceva? a întrebat rapid Kristen, îngrijorarea mascându-i euforia de mai devreme, într-un mod sinistru. Avea o privire serioasă, de parcă toată scena de mai înainte se risipise în aer, evaporându-se într-o masă necunoscută.

— Nu, e doar Bex, a venit răspunsul răgușit al lui Jolie, în timp ce își verifica mesajele. Vrea să mă vadă la Chiez Ley, a adăugat pe un ton reținut. Acum.

*
Prinsă într-o stare absentă, Jolie o urmărea cu privirea pe Kristen, care vorbea cu băiatul de după tejghea, în timp ce îi întindea o doză de la frigider. Lângă mâna brunetei se afla un pahar cu limonadă, plin pe jumătate, și o scrumieră transparentă plină de mucuri strivite, ale căror filtre aveau pete de un roșu aprins. În fața lui Jolie, cineva și-a dres brusc vocea, pe un ton ascuțit și prelung:

— De ce ai adus-o și pe ea? a întrebat Bex cu glasul ei aspru, când a observat reticența pronunțată din comportamentul blondei.

— Nu știam că vrei să vorbim de autopsia lui Nick. Tonul lui Jolie era plin de o imputație puternică, dar oarecum molcom, de parcă nu ar fi avut dispoziția necesară să se mai certe și cu altcineva.

— Ai face bine să o ții departe de asta, a continuat roșcata, în timp ce își aranja pe spate gluga subțire de la bluza scurtă de vară. Încă nu știe nimic.

— Nici nu aveam de gând să-i zic ceva, i-a răspuns Jolie, apoi și-a mutat privirea spre meniul promoțional de pe masă, cu o atitudine indiferentă. În fața ei era așezată o tavă din lemn, pe care se aflau un decantor de cristal și două mici căni translucide. Decantorul era pe jumătate plin cu un lichid dulce, limpede și rubiniu, cu aromă de zmeură.

— Oricum, a tușit Bex, în timp ce își deschidea fermoarul auriu al genții de umăr. Am încercat să-l sun pe Kyle azi-dimineață, dar în schimb am găsit asta, a spus, scoțând de acolo un telefon BlackBerry, cu vopseaua albă de pe taste ușor ștearsă. Nici măcar nu știu cum a ajuns acolo.

— Poate doar l-a uitat la tine noaptea trecută, a dat Jolie din umeri, coborându-și tonul cu câteva note. Ai încercat să mergi la el acasă?

— Da, dar nu era acolo. Mama lui mi-a spus că l-a văzut intrând noaptea trecută, dar dimineață, când s-a trezit, nu l-a mai găsit în cameră. Crede că a plecat undeva cu prietenii lui.