The murderer

Capitolul 3

Picăturile reci de ploaie sclipeau pe fața palidă și fără suflare a Annei, prelingându-se pe obrajii albi și lăsând impresia că și ea plângea alături de familia și prietenii ei. Era îngropată sub un mesteacăn argintiu, în partea estică a cimitirului, având la capătul mormântului un altar dogmatic. Un șir de candele roșii îngrădea decorurile și jerbele florale, dispuse structural de-a lungul altarului, într-un semicerc perfect. Pe piatra funerară îi erau gravate numele, data nașterii și a decedării, alături de inscripția "Cu adâncă dragoste și durere, te vom păstra mereu în inimile noastre".

Privirea goală a lui Jolie era fixată pe sicriul din lemn de cireș lăcuit, unde oamenii îmbrăcați în negru depuneau flori, roind ca furnicile în jurul unui cadavru descompus. Capacul era deschis, lăsând la vedere trupul firav și palid al adolescentei – pielea ei părea ternă în lumina difuză a soarelui, filtrată de crengile încovoiate ale mesteacănului. Osul frontal al Annei era acoperit de un voal alb, brodat cu dantelă, din moment ce scalpul îi fusese desfigurat în totalitate, iar restul corpului era îmbrăcat într-o rochie clos, de un albastru-pal.

Șeriful Caldwell stătea în spatele mulțimii, supraveghind zona alături de detectivul Rick Winder și de Kurt Sanders, procurorul de caz. S-ar fi putut alătura mulțimii, cel puţin în spiritul duplicitar al atmosferei funebre, pentru că nimic nu l-ar fi putut deturna de la atenția cu care îi urmărea pe toți. În acele momente nodale, se aștepta la orice era mai rău, iar delapidarea ar fi fost inacceptabilă.

— Nimeni de aici nu pare să fie în stare să tortureze o fată inocentă, a spus Kurt, cu mâinile împreunate la spate.

— Poate pentru că vinovatul nu a venit la înmormântare, i-a răspuns șeriful Caldwell, nepărtinitor. Preț de câteva secunde, ochii celor doi s-au întâlnit într-un un moment de potenţială constrângere, apoi Caldwell și-a mutat privirea impasivă şi a dat indiferent din umeri. Kurt, pe de altă parte, adora discuţiile în contradictoriu pentru controverse aprinse, dar și-a reținut cuvintele și a încercat să-și impună un aspect elitist.

— Eu cred că e aici. Ar fi ocazia perfectă să încerce să treacă neobservat, a tatonat detectivul Rick, pe un ton consacrat.

— Dar cum rămâne cu Noah? a continuat Kurt, susținându-și ideea. Mașina și amprentele lui au fost găsite la locul crimei, iar acum a dispărut.

— E un caz de crimă premeditată... de ce ar fi vrut Noah să facă asta? a întrebat șeriful, încrucișându-și brațele defensiv, în timp ce își muta greutatea de pe un picior pe altul. Și unde au fost părinții Annei în noaptea crimei?

— Au vizitat muzeul Lex Arts Gallery.

— Au bilete?

— Da, a răspuns detectivul. Dar nu știau că fiica lor urma să plece cu Noah. Credeau că a rămas acasă.

— Ca să vezi, a exclamat Kurt, ironic. Încă o probă care îl încriminează pe Noah.

Jolie a continuat să-i urmărească cu privirea pe cei trei, până când i-a simțit mâinile lui Kristen încordându-se febril în jurul ei. Puțin mai departe de ele, la marginea mulțimii restrânse, stătea doamna Parker, care îl mângâia ușor pe spate pe James, în timp ce el își înfunda fața tristă în rochia ei. Mina era undeva în față, lângă tatăl Annei, suspinând cu mâinile strânse la piept.

— Ești bine? a întrebat Kristen, iar Jolie i-a răspuns printr-un gest scurt, aprobând șovăielnică. Bruneta i-a zâmbit slab, trist, apoi a făcut un pas în față, încercând să adapteze o expresie pedantă.