The murderer

Capitolul 13

Melodia de la combina stereo plutea în surdină prin sala bistroului Chiez Ley, cu sunete joase şi reverbrate. Ritmul primar părea că-i pătrunse deja în sânge lui Bex, în timp ce aștepta ca ultimii clienți să plece, iar ușa de la intrare să se închidă cu un clinchet zgomotos. Localul urma să fie închis abia peste jumătate de oră, dar în ultima vreme, nimeni nu mai umbla pe afară după apusul soarelui.

Stând așezată pe una din canapelele tapițate, în fața lui Kyle, roșcata a aruncat o ultimă privire prin jur, înainte să scoată dosarul din geantă. Lumânările de pe șemineu răspândeau o lumină rozalie, ce se reflecta prin fereastra din dreptul lor, contrastând cu întunericul serii. Beţişoarele parfumate miroseau a cardamom şi ulei de lavandă, iar fumul înceţoşa uşor încăperea. În ciuda căldurii din jur, cerul negru și mov, plin de stele, dar fără urmă de lună, îi oferea o ciudată răceală a gândurilor, o răceală care părea să i se răsfrângă şi în sânge.

Cu mișcări calculate, Bex a deschis dosarul și a scos din el ultima foaie, unde erau afișate toate concluziile din urma autopsiei lui Nicole Evianne, sau pe scurt, Nick. Preț de câteva momente, a putut simți greutatea privirii lui Kyle asupra ei, și abia atunci și-a dat seama că buza inferioară îi tremura ușor. Era cuprinsă de o emoție ciudată, un sentiment puternic de agitație – până la urmă, furase raportul unei fete moarte din spitalul unde lucra mama ei, iar acum îl avea cu ea într-un loc public, pentru că nu își putea asuma riscul să-l vadă părinții ei acasă.

Se săturase să simtă în fiecare zi cum viața i se dizolva treptat și se prefăcea în scrum, iar sentimentul de neștiință o lăsa să înțeleagă că avea să fie distrusă irevocabil dacă nu făcea ceva. Așa că a luat o gură mare de aer și a început să citească, în ciuda urmelor de panică care-i agitau stomacul. Simțea cum bucata de hârtie ardea îngheţată în palmele ei, iar cuvintele se topeau pe măsură ce le citea, stingându-se precum flăcările lumânărilor.

— Asta e ciudat, a șoptit încet, după ce a citit o frază aleatorie. „Unghia de la degetul inelar i-a fost tăiată vertical, străpungându-i falanga distală."

— Ca lui Noah? a întrebat Kyle surprins, iar Bex s-a mulțumit să afirme cu o scuturare rapidă a capului, simțindu-se ușurată că nu era nevoită să-i mai explice. A luat o gură de aer, apoi și-a coborât din nou privirea spre foaie.

— „Craniul ei a suferit o deteriorare în urma impactului angular puternic", a intonat în continuare, cu o voce ușor spartă. Kyle, asta sună ca ce i s-a întâmplat Annei.

— Ce? întrebarea lui era simplă, dar profilată, ca o rază luminoasă pierdută în noapte, sau o mişcare rapidă, topită instantaneu în întuneric. Adolescenta a oftat, alunecând absentă într-o alcamie amorțită, în timp ce încerca să-și găsească cuvintele. Probabil că mai târziu în acea noapte, când ar fi intrat în camera ei, ar fi știut exact ce să spună, dar în secunda aceea, toate ideile păreau să-i fie condensate într-un loc îndepărtat, total detașate de minte.

— Evan s-a înecat cu propriul lui sânge, a încercat să explice într-un sfârșit, fără să-și ridice privirea din pagină. Aici scrie că Nick a fost internată de mai multe ori la Southview Center, din cauza expectorațiilor cu sânge. Imediat ce și-a terminat propoziția, neliniștea a început să-i pulseze în vene, o putea simţi ţâşnind din mintea ei ca o izbucnire de căldură. Avea cuvinte pe vârful limbii, cuvinte calculate, gândite cu precauțite, dar limba îi era paralizată și nu era în stare să scoată niciun sunet. Dacă... a fost și criminalul acolo, în noaptea aceea? a spus încet peste câteva secunde, iar întrebarea i-a părăsit buzele cu greu, metamorfozându-se într-o altă presupunere, care i-a scăpat înainte să-și dea seama: Dacă Nick a fost prima lui victimă, iar acum are un tipar, după care îi omoară pe ceilalți?