The murderer

Capitolul 11

Un automobil elegant, de un cenuşiu electrizant, ocupa aleea îngustă din fața localului Bella's, sub strălucirea superficială a unui felinar pe jumătate defect. Câteva litere de pe panoul electric încă pâlpâiau, filtrând apatic fasciculele roşiatice, ce străluceau morbid în atmosfera narcoleptică.

Prin obscuritatea profundă a serii, patru siluete strâmbe, ascunse în penumbre molatice păşeau spre drumul de la intrare. Aleea era mărginită de o prelată prăfuită, susținută cu stâlpi decorativi din lemn, care încă păstrau câteva straturi decojite de lac. Paşii lor rapizi tropăiau stimulant pe strada acoperită de gunoiaie, trecând printre cutiile dezgustătoare de suc şi ceştile folosite de hârtie, răspândite la picioarele lor.

— E atât de prostesc. Nici măcar nu avem semnal, a lamentat Mina irascibilă, cu o urmă invizibilă de conştiință. N-ar trebui să fim aici. Remarca ei sfidătoare a întreprins preț de câteva secunde energia somnolentă din jur, dar nimeni nu i-a mai răspuns, rămânând cu toții în liniște. Jolie și-a îndreptat privirea spre uşile încuiate ale localului, de pe care vopseaua albastră se decojea, decolorându-se grosolan, iar scândurile erau tocite, roase de vreme. Încă se puteau distinge resturile unei încuietori sparte, acolo unde uşa obişnuia să se potrivească perfect în tocul de piatră.

— Aminteşte-mi încă o dată, de ce nu a venit şi Kristen? a întrebat Kyle cu circumspecție, într-un moment lipsit de conciliere.

— A fost de acord să-l ajute pe Jack, aşa că a rămas să-i continue treaba, a răspuns scurt Jolie, în timp ce se apleca spre celălalt zăvor prins de perete. Spre uimirea ei, acesta rămăsese intact, în ciuda stadiului de paragină în care se afla restul clădirii; ba chiar putea simți și aroma slabă a uleiului de lubrifiere, plutind ușor prin aer. Cineva a mai fost aici, a zis ea subit, cu privirea fixată pe zăvorul bine întreținut. Ceilalți au privit-o în liniște, tăcuți.

Ridicându-se instantaneu, cu o repezire amețitoare, Jolie şi-a izbit instinctiv tocul scund al cizmelor croșetate de uşa inconsecventă, o durere atroce amorțindu-i brusc oasele. În urma impactului puternic, cantele de lemn au plesnit lamentabil, scândurile perimate au cedat, rupându-se şi despicându-se în mii de aşchii. Trosnetele ascuțite au reverberat câteva clipe în jur, apoi liniştea apăsătoare s-a reinstaurat denaturată, ca o eroziune nestatornică în urma unui torent.

Un iz infect de pantofi uşor uzați şi tutun slab persista de-a lungul holului scurt. Pereții murdari erau acoperiți de forme abstracte şi culori deformate, impregnate cu ajutorul unor spray-uri urât mirositoare. Tapetul era umflat, dezlipit și crăpat din cauza umidității, iar urmele vechi ale modelului imprimat erau acum doar niște linii albastre întortocheate, ca niște lujeri de viță de vie. Bucățile diforme ale unui material imperneabil erau risipite amenințător pe podeaua şubredă, oferind locului un aspect şi mai vandalizat. Se putea observa cu uşurință că ceea ce fusese mai demult cel mai luxos restaurant din oraş era acum într-un stadiu avansat de deterioarare progresivă.

Adolescenții au trecut pe lângă masa murdară a recepției, al cărei lemn grunzuros de vechi era tăiat cu modele florale, decorative. În partea dreaptă a intrării, se putea observa o urmă dreptunghiulară de praf, unde fusese cândva o canapea.

— Asta nu pare în regulă, a șoptit Mina, dobândind o urmă pală de frică în ton. Atenția distributivă i se răsucea prin toată încăperea, simțind, în câteva secunde de nebunie, că cineva mai era acolo, pe lângă prietenii ei.

— Da, a aprobat Jack, fără echivoc. Ce ar trebui să găsim aici?

La capătul coridorului, o ușă casantă de sticlă despărțea holul de sala principală. Luciul amorf era atât de prăfuit, încât de-abia se putea observa ceva prin transparența ei.