Amintiri (NaruHina)

13. Dovadă de iubire.

Lucrurile pareau sa revina la normal incet incet. Incepusem sa ies din nou cu Sakura in unele seri cand avea timp sau ii faceam vizite regulate. Redevenisem buna prietena cu Kiba si munca mea era din ce in ce mai usor de facut. Scapasem de probleme. Craciunul se apropia foarte repede. Acum Naruto iesise din spital, ranile fizice disparandui definitiv si memoria ii revenise. Eu continuam sa-mi fac sperante ca o vom lua de unde am ramas. Asta era tot ce doream. Stiam ca si-a amintit de noi insa nu aveam curajul sa pomenesc despre asta si nici el nu aducea vorba. L-as fi asteptat mult si bine. Ino, petrecareata noastra, vroia neaparat ca de Craciun sa dam o mare petrecere cu totii insa nu stiam unde.
-O putem da la mine. S-a oferit blondul in timp ce un zambet enorm ii colora chipul.
Ino si Sai alegeau muzica, eu ma ocupam de decor iar restul isi gasisera cate ceva de facut. Tenten si Temari s-au oferit sa faca mancarurile, Kiba m-a ajutat la decorat iar Neji a adus un brad enorm, de un verde nemaipomenit si un miros proaspat. Mai erau cateva zile pana la Craciun. Aveam de gand sa dam cea mai mare petrecere din istorie insa asta cerea mult timp si multa munca. Bradul fusese frumos decorat si mai ramasesera de pus diferite obiecte decorative prin sufrageria spatioasa si cateva prin celelalte camere. Era tarziu iar eu eram cocotata pe un scaun incercand sa prind un ingeras intr-un colt al camerei. Nu ajungeam asa ca m-am ridicat pe varfuri. M-am dezechilibrat insa am fost prinsa de bratele puternice ale blondului.
Il priveam in ochi si respiram greu. Bratele lui imi inconjurau soldurile, avea ochii atintiti asupra buzelor mele si fluturasii din stomac nu-mi dadeau pace. Acelasi val ciudat de senzatii imi strabatu corpul cand mana lui a alunecat usor in jos, pe fundul meu.
-Multumesc... am spus rusinata. Ma puteam lovi se...
Buzele mele nu mai erau capabile sa se miste. Erau prinse de o placere nemaipomenita. Buzele lui pline si moi le apasau pe ale mele. A patruns usor cu limba in gura mea si a inceput sa o miste cu gratie. Totul se intamplase atat de repede incat uitasem sa inchid ochii. Si-a trecut mana prin parul meu adancind sarutul iar eu nu am opus rezistenta. Imi placea. Si inca cum. S-a departat de mine si a luat obiectul ce-l tineam in mana. S-a urcat pe scaun si l-a prins el in coltul incaperii apoi s-a intors spre mine zabind.
-Cred ca ai terminat aici. Eu zic sa te duci acasa, s-a facut tarziu.
-Da... O sa chem un taxi si plec imediat. Mi-am scuturat pantalonii rosii de un praf inexistent apoi mi-am scos telefonul din geanta. Eram uimita si tremuram toata. Privind ecranul am observat ca primisem un mesaj de la Hanabi.
"Suna-ma cand poti."
Blondul a venit in urma mea, si-a luat geaca din piele neagra pe el, s-a incaltat si a apucat cheile de pe masa.
-Nu mai cheltui banii pe taxiuri. Te duc eu. I-am zambit spunandu-i ca nu era nevoie insa el a insistat. Am acceptat, dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. Cand eram in masina in drum spre casa mi-am telefonat sora. Ma ruga sa ma duc sa dorm cu ea in seara aia deoarece Neji era plecat cu Tenten. Multumindu-i blondului ca m-a adus, am pasit pe aleea din fata casei, cand el a deschis geamul masinii spunandu-mi:
-Saruti la fel de bine cum imi aminteam.
A plecat inainte ca eu sa am puterea sa ma intorc spre el. Vedeam farurile masinii lui pierzanduse in intunericul strazii printre florile albe ce cadeau incet din cer. Am intrat in casa zambind.
-Surioaraaa! corpul mi-a fost incatusat de niste brate subtiri, albe si gratioase. Am imbratisat-o la randul meu pe sora mea si am depus un sarut pe fruntea ei.
-Iar ai ramas mult la Naruto ca sa "ajuti cu pregatirile". A spus ea facand cu degetele semnele ghilimelelor. Pun pariu ca patul ala trebuie schimbat.
-Nu fi nesimtita, Hanabi. Eu si Naruto suntem din nou doar buni prieteni. Poate ca accidentul ala ne-a schimbat viata mai mult decat credeam insa asta e.
-Sa sti ca eram la geam si am auzit ce a zis. A spus ea aratand spre geamul deschis si ridicandu-si sprancenele apoi coborandu-le. Am zambit usor stanjenita si i-am prins nasul intre doua degete.
-Unde sunt Neji si Tenten? am intrebat-o in timp ce-mi inlaturam paltonul negru si imi scoteam cizmele lungi din piele, fara toc. Afara era o ninsoare placut relaxanta insa un frig la fel de greoi si un vant aspru. Aveam la gat o esarfa rosie ce-mi tinea de cald si ma proteja de o eventuala raceala iar mainile imi erau acoperite de manusi pufoase si calduroase. Cand am ramas doar in pantalonii rosii raiati si in bluza neagra cu maneci lungi m-am dus in bucatarie unde sora mea punea cate o cana de ciocolata calda pe masa.
-Tenten s-a simtit rau si au fost la doctor pentru control si...
-Ce a patit? am intrebat eu alarmata intrerupand-o.
-Nea, nimic grav, doar ca vei fi matusa, asa si acum au iesit sa sarbatoreasca. Spunea ca o va duce la cel mai scump restaurant. Cred ca tipa asta e foarte buna cu Neji de ii face el toate poftele.Eram uimita de ceea ce auzisem. Barza isi facuse planuri ca peste aproximativ noua luni sa aduca in casa noastra un copilas micut. Sau chiar mai multi.
Varul meu trebuia sa fie nespus de fericit, la fel si logodnica lui. Poate ca planurile de nunta vor incepe mai devreme decat ne asteptam noi toti. Eram atenta la palavragelile surorii mele insa eram cu gandul si la alte chestii. Ma gandeam ca poate totul incepe sa fie "roz", si nu vom mai avea chiar atatea probleme si ca poate viata noastra va fi una mai buna in anii urmatori. Cu sau fara Naruto stiam ca voi supravietui insa mai stiam ca el ma sarutase azi.
Imi aminteam cum in una din zilele cand era internat in spital iar eu ii faceam o vizita, el isi revenise destul de mult si isi reamintise tot insa in ceata. Stiu ca am purtat prima si ultima oara dupa accident, o conversatie despre noi doi.